Codul Penal 2012

PARTEA GENERALĂ
   

     
  Titlul I – Legea penală şi limitele ei de aplicare art. 1-14
  Capitolul I – Principii generale art. 1-2
  Capitolul II – Aplicarea legii penale art. 3-14
  Secţiunea 1 – Aplicarea legii penale in timp art. 3-7
  Secţiunea a 2-a – Aplicarea legii penale in spaţiu art. 8-14
  Titlul II – Infracţiunea art. 15-52
  Capitolul I – Dispoziţii generale art. 15-17
  Capitolul II – Cauzele justificative art. 18-22
  Capitolul III – Cauzele de neimputabilitate art. 23-31
  Capitolul IV – Tentativa Capitolul V – Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni art. 32-34 art. 35-45
  Capitolul VI – Autorul şi participanţii art. 46-52
  Titlul III – Pedepsele art. 53-106
  Capitolul I – Categoriile pedepselor art. 53-55
  Capitolul II – Pedepsele principale art. 56-64
  Secţiunea 1 – Detenţiunea pe viaţă art. 56-59
  Secţiunea a 2-a – Inchisoarea art. 60
  Secţiunea a 3-a – Amenda art. 61-64
  Capitolul III – Pedeapsa accesorie şi pedepsele complementare art. 65-70
  Secţiunea 1 – Pedeapsa accesorie art. 65
  Secţiunea a 2-a – Pedepsele complementare art. 66-70
  Capitolul IV – Calculul duratei pedepselor art. 71-73
  Capitolul V – Individualizarea pedepselor art. 74-106
  Secţiunea 1 – Dispoziţii generale art. 74
  Secţiunea a 2-a – Circumstanţele atenuante şi circumstanţele agravante art. 75-79
  Secţiunea a 3-a – Renunţarea la aplicarea pedepsei art. 80-82
  Secţiunea a 4-a – Amanarea aplicării pedepsei art. 83-90
  Secţiunea a 5-a – Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere art. 91-98
  Secţiunea a 6-a – Liberarea condiţionată art. 99-106
  Titlul IV – Măsurile de siguranţă art. 107-112
  Capitolul I – Dispoziţii generale art. 107-108
  Capitolul II – Regimul măsurilor de siguranţă art. 109-112
  Titlul V – Minoritatea art. 113-134
  Capitolul I – Regimul răspunderii penale a minorului art. 113-116
  Capitolul II – Regimul măsurilor educative neprivative de libertate art. 117-123
  Capitolul III – Regimul măsurilor educative privative de libertate art. 124-127
  Capitolul IV – Dispoziţii comune art. 128-134
  Titlul VI – Răspunderea penală a persoanei juridice art. 135-151
  Capitolul I – Dispoziţii generale art. 135-137
  Capitolul II – Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice art. 138-145
  Capitolul III – Dispoziţii comune art. 146-151
  Titlul VII – Cauzele care inlătură răspunderea penală art. 152-159
  Titlul VIII – Cauzele care inlătură sau modifică executarea pedepsei art. 160-164
  Titlul IX – Cauzele care inlătură consecinţele condamnării art. 165-171
  Titlul X – Inţelesul unor termeni sau expresii in legea penală art. 172-187
   
PARTEA SPECIALĂ
   

     
  Titlul I – Infracţiuni contra persoanei art. 188-227
  Capitolul I – Infracţiuni contra vieţii art. 188-192
  Capitolul II – Infracţiuni contra integrităţii corporale sau sănătăţii art. 193-198
  Capitolul III – Infracţiuni săvarşite asupra unui membru de familie art. 199-200
  Capitolul IV – Agresiuni asupra fătului art. 201-202
  Capitolul V – Infracţiuni privind obligaţia de asistenţă a celor in primejdie art. 203-204
  Capitolul VI – Infracţiuni contra libertăţii persoanei art. 205-208
  Capitolul VII – Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile art. 209-217
  Capitolul VIII – Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale art. 218-223
  Capitolul IX – Infracţiuni ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private art. 224-227
  Titlul II – Infracţiuni contra patrimoniului art. 228-256
  Capitolul I – Furtul art. 228-232
  Capitolul II – Talhăria şi pirateria art. 233-237
  Capitolul III – Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea increderii art. 238-248
  Capitolul IV – Fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice art. 249-252
  Capitolul V – Distrugerea şi tulburarea de posesie art. 253-256
  Titlul III – Infracţiuni privind autoritatea şi frontiera de stat art. 257-265
  Capitolul I – Infracţiuni contra autorităţii art. 257-261
  Capitolul II – Infracţiuni privind frontiera de stat art. 262-265
  Titlul IV – Infracţiuni contra infăptuirii justiţiei art. 266-288
  Titlul V – Infracţiuni de corupţie şi de serviciu art. 289-309
  Capitolul I – Infracţiuni de corupţie art. 289-294
  Capitolul II – Infracţiuni de serviciu art. 295-309
  Titlul VI – Infracţiuni de fals art. 310-328
  Capitolul I – Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori art. 310-316
  Capitolul II – Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare art. 317-319
  Capitolul III – Falsuri in inscrisuri art. 320-328
  Titlul VII – Infracţiuni contra siguranţei publice art. 329-366
  Capitolul I – Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate art. 329-333
  Capitolul II – Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice art. 334-341
  Capitolul III – Nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive art. 342-347
  Capitolul IV – Infracţiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activităţi reglementate de lege art. 348-351
  Capitolul V – Infracţiuni contra sănătăţii publice art. 352-359
  Capitolul VI – Infracţiuni contra siguranţei şi integrităţii sistemelor şi datelor informatice art. 360-366
  Titlul VIII – Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială art. 367-384
  Capitolul I – Infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice art. 367-375
  Capitolul II – Infracţiuni contra familiei art. 376-380
  Capitolul III – Infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate art. 381-384
  Titlul IX – Infracţiuni electorale art. 385-393
  Titlul X – Infracţiuni contra securităţii naţionale art. 394-412
  Titlul XI – Infracţiuni contra capacităţii de luptă a forţelor armate art. 413-437
  Capitolul I – Infracţiuni săvarşite de militari art. 413-431
  Capitolul II – Infracţiuni săvarşite de militari sau de civili art. 432-437
  Titlul XII – Infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de război art. 438-445
  Capitolul I – Infracţiuni de genocid şi contra umanităţii art. 438-439
  Capitolul II – Infracţiuni de război art. 440-445
  Titlul XIII – Dispoziţii finale art.
   
PARTEA GENERALĂ
   
TITLUL I
  Legea penală şi limitele ei de aplicare
   
CAPITOLUL I
  Principii generale
    
Legalitatea incriminării
   Art. 1. - (1) Legea penală prevede faptele care constituie infracţiuni.
   (2) Nicio persoană nu poate fi sancţionată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data cand a fost săvarşită.
    
Legalitatea sancţiunilor de drept penal
   Art. 2. - (1) Legea penală prevede pedepsele aplicabile şi măsurile educative ce se pot lua faţă de persoanele care au săvarşit infracţiuni, precum şi măsurile de siguranţă ce se pot lua faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.
   (2) Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de siguranţă dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data cand fapta a fost săvarşită.
   (3) Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită şi aplicată in afara limitelor generale ale acesteia.
   
CAPITOLUL II
  Aplicarea legii penale
   
SECŢIUNEA 1
  Aplicarea legii penale in timp
    
Activitatea legii penale
   Art. 3. - Legea penală se aplică infracţiunilor săvarşite in timpul cat ea se află in vigoare.
    
Aplicarea legii penale de dezincriminare
   Art. 4. - Legea penală nu se aplică faptelor săvarşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. In acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate in baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărarilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte incetează prin intrarea in vigoare a legii noi.
    
Aplicarea legii penale mai favorabile
pană la judecarea definitivă a cauzei
   Art. 5. - (1) In cazul in care de la săvarşirea infracţiunii pană la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
   (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă in timpul cand acestea s-au aflat in vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.
    
Aplicarea legii penale mai favorabile
după judecarea definitivă a cauzei
   Art. 6. - (1) Cand după rămanerea definitivă a hotărarii de condamnare şi pană la executarea completă a pedepsei inchisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvarşită, se reduce la acest maxim.
   (2) Dacă după rămanerea definitivă a hotărarii de condamnare la detenţiune pe viaţă şi pană la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa inchisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă se inlocuieşte cu maximul inchisorii prevăzut pentru acea infracţiune.
   (3) Dacă legea nouă prevede in locul pedepsei inchisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se inlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut in legea nouă. Ţinandu-se seama de partea executată din pedeapsa inchisorii, se poate inlătura in totul sau in parte executarea amenzii.
   (4) Măsurile educative neexecutate şi neprevăzute in legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent in legea nouă se execută in conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta, dacă este mai favorabilă.
   (5) Cand legea nouă este mai favorabilă in condiţiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare şi măsurile de siguranţă neexecutate şi neprevăzute in legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent in legea nouă se execută in conţinutul şi limitele prevăzute de aceasta.
   (6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranţă, acestea se execută in conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă.
   (7) Cand o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ţine seama, in cazul pedepselor executate pană la data intrării in vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau inlocuită potrivit dispoziţiilor alin. (1)-(6).
    
Aplicarea legii penale temporare
   Art. 7. - (1) Legea penală temporară se aplică infracţiunii săvarşite in timpul cand era in vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată in acel interval de timp.
   (2) Legea penală temporară este legea penală care prevede data ieşirii ei din vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin natura temporară a situaţiei care a impus adoptarea sa.
   
SECŢIUNEA a 2-a
  Aplicarea legii penale in spaţiu
    
Teritorialitatea legii penale
   Art. 8. - (1) Legea penală romană se aplică infracţiunilor săvarşite pe teritoriul Romaniei.
   (2) Prin teritoriul Romaniei se inţelege intinderea de pămant, marea teritorială şi apele cu solul, subsolul şi spaţiul aerian, cuprinse intre frontierele de stat.
   (3) Prin infracţiune săvarşită pe teritoriul Romaniei se inţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat in alin. (2) sau pe o navă sub pavilion romanesc ori pe o aeronavă inmatriculată in Romania.
   (4) Infracţiunea se consideră săvarşită pe teritoriul Romaniei şi atunci cand pe acest teritoriu ori pe o navă sub pavilion romanesc sau pe o aeronavă inmatriculată in Romania s-a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs, chiar in parte, rezultatul infracţiunii.
    
Personalitatea legii penale
   Art. 9. - (1) Legea penală romană se aplică infracţiunilor săvarşite in afara teritoriului ţării de către un cetăţean roman sau de o persoană juridică romană, dacă pedeapsa prevăzută de legea romană este detenţiunea pe viaţă ori inchisoarea mai mare de 10 ani.
   (2) In celelalte cazuri, legea penală romană se aplică infracţiunilor săvarşite in afara teritoriului ţării de către un cetăţean roman sau de o persoană juridică romană, dacă fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a fost săvarşită ori dacă a fost comisă intr-un loc care nu este supus jurisdicţiei niciunui stat.
   (3) Punerea in mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al parchetului de pe langă curtea de apel in a cărei rază teritorială se află parchetul mai intai sesizat sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe langă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    
Realitatea legii penale
   Art. 10. - (1) Legea penală romană se aplică infracţiunilor săvarşite in afara teritoriului ţării de către un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie, contra statului roman, contra unui cetăţean roman ori a unei persoane juridice romane.
   (2) Punerea in mişcare a acţiunii penale se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe langă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi numai dacă fapta nu face obiectul unei proceduri judiciare in statul pe teritoriul căruia s-a comis.
    
Universalitatea legii penale
   Art. 11. - (1) Legea penală romană se aplică şi altor infracţiuni decat celor prevăzute in art. 10, săvarşite in afara teritoriului ţării de un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie, care se află de bunăvoie pe teritoriul Romaniei, in următoarele cazuri:
   a) s-a săvarşit o infracţiune pe care statul roman şi-a asumat obligaţia să o reprime in temeiul unui tratat internaţional, indiferent dacă este prevăzută sau nu de legea penală a statului pe al cărui teritoriu a fost comisă;
   b) s-a cerut extrădarea sau predarea infractorului şi aceasta a fost refuzată.
   (2) Dispoziţiile alin. (1) lit. b) nu se aplică atunci cand, potrivit legii statului in care s-a săvarşit infracţiunea, există o cauză care impiedică punerea in mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau cand pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată.
   (3) Cand pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată numai in parte, se procedează potrivit dispoziţiilor legale privitoare la recunoaşterea hotărarilor străine.
    
Legea penală şi tratatele internaţionale
   Art. 12. - Dispoziţiile art. 8-11 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-un tratat internaţional la care Romania este parte.
    
Imunitatea de jurisdicţie
   Art. 13. - Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvarşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care, in conformitate cu tratatele internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului roman.
    
Extrădarea
   Art. 14. - (1) Extrădarea poate fi acordată sau solicitată in temeiul unui tratat internaţional la care Romania este parte ori pe bază de reciprocitate, in condiţiile legii.
   (2) Predarea sau extrădarea unei persoane in relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene se acordă sau se solicită in condiţiile legii.
   (3) Predarea unei persoane către un tribunal penal internaţional se acordă in condiţiile legii.
   
TITLUL II
  Infracţiunea
   
CAPITOLUL I
  Dispoziţii generale
    
Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii
   Art. 15. - (1) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvarşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvarşit-o.
   (2) Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.
    
Vinovăţia
   Art. 16. - (1) Fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvarşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală.
   (2) Vinovăţie există cand fapta este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită.
   (3) Fapta este săvarşită cu intenţie cand făptuitorul:
   a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvarşirea acelei fapte;
   b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
   (4) Fapta este săvarşită din culpă, cand făptuitorul:
   a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce;
   b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să il prevadă.
   (5) Există intenţie depăşită cand fapta constand intr-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.
   (6) Fapta constand intr-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune cand este săvarşită cu intenţie. Fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai cand legea o prevede in mod expres.
    
Săvarşirea infracţiunii comisive prin omisiune
   Art. 17. - Infracţiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvarşită şi prin omisiune, cand:
   a) există o obligaţie legală sau contractuală de a acţiona;
   b) autorul omisiunii, printr-o acţiune sau inacţiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a inlesnit producerea rezultatului.
   
CAPITOLUL II
  Cauzele justificative
    
Dispoziţii generale
   Art. 18. - (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă există vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege.
   (2) Efectul cauzelor justificative se extinde şi asupra participanţilor.
    
Legitima apărare
   Art. 19. - (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvarşită in legitimă apărare.
   (2) Este in legitimă apărare persoana care săvarşeşte fapta pentru a inlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune in pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
   (3) Se prezumă a fi in legitimă apărare, in condiţiile alin. (2), acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane intr-o locuinţă, incăpere, dependinţă sau loc imprejmuit ţinand de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori in timpul nopţii.
    
Starea de necesitate
   Art. 20. - (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvarşită in stare de necesitate.
   (2) Este in stare de necesitate persoana care săvarşeşte fapta pentru a salva de la un pericol imediat şi care nu putea fi inlăturat altfel viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce in cazul in care pericolul nu era inlăturat.
    
Exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligaţii
   Art. 21. - (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală constand in exercitarea unui drept recunoscut de lege sau in indeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de aceasta.
   (2) Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constand in indeplinirea unei obligaţii impuse de autoritatea competentă, in forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este in mod vădit ilegală.
    
Consimţămantul persoanei vătămate
   Art. 22. - (1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvarşită cu consimţămantul persoanei vătămate, dacă aceasta putea să dispună in mod legal de valoarea socială lezată sau pusă in pericol.
   (2) Consimţămantul persoanei vătămate nu produce efecte in cazul infracţiunilor contra vieţii, precum şi atunci cand legea exclude efectul justificativ al acestuia.
   
CAPITOLUL III
  Cauzele de neimputabilitate
    
Dispoziţii generale
   Art. 23. - (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost comisă in condiţiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate.
   (2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanţilor, cu excepţia cazului fortuit.
    
Constrangerea fizică
   Art. 24. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvarşită din cauza unei constrangeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista.
    
Constrangerea morală
   Art. 25. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvarşită din cauza unei constrangeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi inlăturat in alt mod.
    
Excesul neimputabil
   Art. 26. - (1) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvarşită de persoana aflată in stare de legitimă apărare, care a depăşit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului.
   (2) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvarşită de persoana aflată in stare de necesitate, care nu şi-a dat seama, in momentul comiterii faptei, că pricinuieşte urmări vădit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era inlăturat.
    
Minoritatea făptuitorului
   Art. 27. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvarşită de un minor, care la data comiterii acesteia nu indeplinea condiţiile legale pentru a răspunde penal.
    
Iresponsabilitatea
   Art. 28. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvarşită de persoana care, in momentul comiterii acesteia, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori nu putea să le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze.
    
Intoxicaţia
   Art. 29. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvarşită de persoana care, in momentul comiterii acesteia, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori nu putea să le controleze, din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanţe psihoactive.
    
Eroarea
   Art. 30. - (1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvarşită de persoana care, in momentul comiterii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii ori imprejurări de care depinde caracterul penal al faptei.
   (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi faptelor săvarşite din culpă pe care legea penală le pedepseşte, numai dacă necunoaşterea stării, situaţiei ori imprejurării respective nu este ea insăşi rezultatul culpei.
   (3) Nu constituie circumstanţă agravantă sau element circumstanţial agravant starea, situaţia ori imprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o in momentul săvarşirii infracţiunii.
   (4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică in mod corespunzător şi in cazul necunoaşterii unei dispoziţii legale extrapenale.
   (5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvarşită ca urmare a necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei imprejurări care nu putea fi in niciun fel evitată.
    
Cazul fortuit
   Art. 31. - Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecinţa unei imprejurări care nu putea fi prevăzută.
   
CAPITOLUL IV
  Tentativa
    
Tentativa
   Art. 32. - (1) Tentativa constă in punerea in executare a intenţiei de a săvarşi infracţiunea, executare care a fost insă intreruptă sau nu şi-a produs efectul.
   (2) Nu există tentativă atunci cand imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului cum a fost concepută executarea.
    
Pedepsirea tentativei
   Art. 33. - (1) Tentativa se pedepseşte numai cand legea prevede in mod expres aceasta.
   (2) Tentativa se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Cand pentru infracţiunea consumată legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, iar instanţa s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancţionează cu pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani.
    
Desistarea şi impiedicarea producerii rezultatului
   Art. 34. - (1) Nu se pedepseşte autorul care, inainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a incunoştinţat autorităţile de comiterea acesteia, astfel incat consumarea să poată fi impiedicată, sau a impiedicat el insuşi consumarea infracţiunii.
   (2) Dacă actele indeplinite pană in momentul desistării sau impiedicării producerii rezultatului constituie o altă infracţiune, se aplică pedeapsa pentru această infracţiune.
   
CAPITOLUL V
  Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
    
Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe
   Art. 35. - (1) Infracţiunea este continuată cand o persoană săvarşeşte la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiaşi rezoluţii şi impotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare in parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
   (2) Infracţiunea este complexă cand in conţinutul său intră, ca element constitutiv sau ca element circumstanţial agravant, o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea insăşi o faptă prevăzută de legea penală.
    
Pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă
   Art. 36. - (1) Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvarşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani in cazul pedepsei inchisorii, respectiv cu cel mult o treime in cazul pedepsei amenzii.
   (2) Infracţiunea complexă se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.
   (3) Infracţiunea complexă săvarşită cu intenţie depăşită, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acţiunii secundare, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea complexă consumată.
    
Recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuată sau complexă
   Art. 37. - Dacă cel condamnat definitiv pentru o infracţiune continuată sau complexă este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiuni care intră in conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ţinandu-se seama de infracţiunea săvarşită in intregul ei, se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai uşoară decat cea pronunţată anterior.
    
Concursul de infracţiuni
   Art. 38. - (1) Există concurs real de infracţiuni cand două sau mai multe infracţiuni au fost săvarşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, inainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracţiuni şi atunci cand una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvarşirea sau ascunderea altei infracţiuni.
   (2) Există concurs formal de infracţiuni cand o acţiune sau o inacţiune săvarşită de o persoană, din cauza imprejurărilor in care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni.
    
Pedeapsa principală in caz de concurs de infracţiuni
   Art. 39. - (1) In caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune in parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:
   a) cand s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu inchisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
   b) cand s-au stabilit numai pedepse cu inchisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
   c) cand s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
   d) cand s-au stabilit o pedeapsă cu inchisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa inchisorii, la care se adaugă in intregime pedeapsa amenzii;
   e) cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoare şi mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa inchisorii conform lit. b), la care se adaugă in intregime pedeapsa amenzii conform lit. c).
   (2) Atunci cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu inchisoarea stabilite s-ar depăşi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei inchisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
    
Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente
   Art. 40. - (1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 39.
   (2) Dispoziţiile art. 39 se aplică şi in cazul in care, după ce o hotărare de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă.
   (3) Dacă infractorul a executat integral sau parţial pedeapsa aplicată prin hotărarea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente.
   (4) Dispoziţiile privitoare la aplicarea pedepsei in caz de concurs de infracţiuni se aplică şi in cazul in care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau inlocuită cu pedeapsa inchisorii.
   (5) In cazul contopirii pedepselor conform alin. (1)-(4) se ţine seama şi de pedeapsa aplicată printr-o hotărare de condamnare pronunţată in străinătate, pentru o infracţiune concurentă, dacă hotărarea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
    
Recidiva
   Art. 41. - (1) Există recidivă cand, după rămanerea definitivă a unei hotărari de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de un an şi pană la reabilitare sau implinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvarşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de un an sau mai mare.
   (2) Există recidivă şi in cazul in care una dintre pedepsele prevăzute in alin. (1) este detenţiunea pe viaţă.
   (3) Pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărarea de condamnare pronunţată in străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea penală romană, dacă hotărarea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
    
Condamnări care nu atrag starea de recidivă
   Art. 42. - La stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărarile de condamnare privitoare la:
   a) faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală;
   b) infracţiunile amnistiate;
   c) infracţiunile săvarşite din culpă.
    
Pedeapsa in caz de recidivă
   Art. 43. - (1) Dacă inainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvarşeşte o nouă infracţiune in stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
   (2) Cand inainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvarşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află in stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
   (3) Dacă prin insumarea pedepselor in condiţiile alin. (1) şi alin. (2) s-ar depăşi cu mai mult de 10 ani maximul general al pedepsei inchisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile săvarşite pedeapsa prevăzută de lege este inchisoarea de 20 de ani sau mai mare, in locul pedepselor cu inchisoarea se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
   (4) Cand pedeapsa anterioară sau pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvarşită in stare de recidivă este detenţiunea pe viaţă, se va executa pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
   (5) Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvarşeşte o nouă infracţiune in stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.
   (6) Dacă după rămanerea definitivă a hotărarii de condamnare pentru noua infracţiune şi mai inainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că cel condamnat se află in stare de recidivă, instanţa aplică dispoziţiile alin. (1)-(5).
   (7) Dispoziţiile alin. (6) se aplică şi in cazul in care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau inlocuită cu pedeapsa inchisorii.
    
Pluralitatea intermediară
   Art. 44. - (1) Există pluralitate intermediară de infracţiuni cand, după rămanerea definitivă a unei hotărari de condamnare şi pană la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvarşeşte din nou o infracţiune şi nu sunt intrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.
   (2) In caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni.
    
Pedepsele complementare, pedepsele accesorii şi măsurile de
siguranţă in caz de pluralitate de infracţiuni
   Art. 45. - (1) Dacă pentru una dintre infracţiunile săvarşite s-a stabilit şi o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală.
   (2) Cand s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală.
   (3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut:
   a) in caz de concurs de infracţiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre acestea;
   b) in caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune.
   (4) In cazul condamnărilor succesive pentru infracţiuni concurente, partea din pedeapsa complementară executată pană la data contopirii pedepselor principale se scade din durata pedepsei complementare aplicate pe langă pedeapsa rezultată.
   (5) Dacă pe langă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se aplică dispoziţiile alin. (1)-(3), pedeapsa accesorie rezultată executandu-se pană la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
   (6) Măsurile de siguranţă de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, luate in cazul infracţiunilor săvarşite, se cumulează.
   (7) Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, dar pe durate diferite, se aplică măsura de siguranţă cu durata cea mai mare. Măsurile de siguranţă luate conform art. 112 se cumulează.
   
CAPITOLUL VI
  Autorul şi participanţii
    
Autorul şi coautorii
   Art. 46. - (1) Autor este persoana care săvarşeşte in mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală.
   (2) Coautori sunt persoanele care săvarşesc nemijlocit aceeaşi faptă prevăzută de legea penală.
    
Instigatorul
   Art. 47. - Instigator este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvarşească o faptă prevăzută de legea penală.
    
Complicele
   Art. 48. - (1) Complice este persoana care, cu intenţie, inlesneşte sau ajută in orice mod la săvarşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
   (2) Este de asemenea complice persoana care promite, inainte sau in timpul săvarşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvarşirea faptei promisiunea nu este indeplinită.
    
Pedeapsa in cazul participanţilor
   Art. 49. - Coautorul, instigatorul şi complicele la o infracţiune săvarşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ţine seama de contribuţia fiecăruia la săvarşirea infracţiunii, precum şi de dispoziţiile art. 74.
    
Circumstanţe personale şi reale
   Art. 50. - (1) Circumstanţele privitoare la persoana autorului sau a unui participant nu se răsfrang asupra celorlalţi.
   (2) Circumstanţele privitoare la faptă se răsfrang asupra autorului şi a participanţilor numai in măsura in care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.
    
Impiedicarea săvarşirii infracţiunii
   Art. 51. - (1) Participantul nu se pedepseşte dacă, inainte de descoperirea faptei, denunţă săvarşirea infracţiunii, astfel incat consumarea acesteia să poată fi impiedicată, sau dacă impiedică el insuşi consumarea infracţiunii.
   (2) Dacă actele indeplinite pană in momentul denunţării sau impiedicării constituie o altă infracţiune, participantului i se aplică pedeapsa pentru această infracţiune.
    
Participaţia improprie
   Art. 52. - (1) Săvarşirea nemijlocită, cu intenţie, de către o persoană a unei fapte prevăzute de legea penală la care, din culpă sau fără vinovăţie, contribuie cu acte de executare o altă persoană se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie.
   (2) Determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intenţie, la săvarşirea din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie.
   (3) Determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intenţie, la săvarşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.
   (4) Dispoziţiile art. 50 şi art. 51 se aplică in mod corespunzător.
   
TITLUL III
  Pedepsele
   
CAPITOLUL I
  Categoriile pedepselor
    
Pedepsele principale
   Art. 53. - Pedepsele principale sunt:
   a) detenţiunea pe viaţă;
   b) inchisoarea;
   c) amenda.
    
Pedeapsa accesorie
   Art. 54. - Pedeapsa accesorie constă in interzicerea exercitării unor drepturi, din momentul rămanerii definitive a hotărarii de condamnare şi pană la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.
    
Pedepsele complementare
   Art. 55. - Pedepsele complementare sunt:
   a) interzicerea exercitării unor drepturi;
   b) degradarea militară;
   c) publicarea hotărarii de condamnare.
   
CAPITOLUL II
  Pedepsele principale
   
SECŢIUNEA 1
  Detenţiunea pe viaţă
    
Regimul detenţiunii pe viaţă
   Art. 56. - Detenţiunea pe viaţă constă in privarea de libertate pe durată nedeterminată şi se execută potrivit legii privind executarea pedepselor.
    
Neaplicarea detenţiunii pe viaţă
   Art. 57. - Dacă la data pronunţării hotărarii de condamnare inculpatul a implinit varsta de 65 de ani, in locul detenţiunii pe viaţă i se aplică pedeapsa inchisorii pe timp de 30 de ani şi pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă.
    
Inlocuirea detenţiunii pe viaţă
   Art. 58. - In cazul in care cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a implinit varsta de 65 de ani in timpul executării pedepsei, pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi inlocuită cu pedeapsa inchisorii pe timp de 30 de ani şi pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă, dacă a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei, a indeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărarea de condamnare, afară de cazul cand dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le indeplinească, şi a făcut progrese constante şi evidente in vederea reintegrării sociale.
    
Calculul pedepsei in cazul comutării sau inlocuirii pedepsei
detenţiunii pe viaţă
   Art. 59. - In cazul comutării sau inlocuirii pedepsei detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa inchisorii, perioada de detenţiune executată se consideră ca parte executată din pedeapsa inchisorii.
   
SECŢIUNEA a 2-a
  Inchisoarea
    
Regimul inchisorii
   Art. 60. - Inchisoarea constă in privarea de libertate pe durată determinată, cuprinsă intre 15 zile şi 30 de ani, şi se execută potrivit legii privind executarea pedepselor.
   
SECŢIUNEA a 3-a
  Amenda
    
Stabilirea amenzii
   Art. 61. - (1) Amenda constă in suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului.
   (2) Cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă intre 10 lei şi 500 lei, se inmulţeşte cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins intre 30 de zile şi 400 de zile.
   (3) Instanţa stabileşte numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileşte ţinand seama şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate in intreţinerea sa.
   (4) Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse intre:
   a) 60 şi 180 de zile-amendă, cand legea prevede pentru infracţiunea săvarşită numai pedeapsa amenzii;
   b) 120 şi 240 de zile-amendă, cand legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii de cel mult doi ani;
   c) 180 şi 300 de zile-amendă, cand legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani.
   (5) Dacă prin infracţiunea săvarşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanţa optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime.
   (6) Fracţiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale zilelor-amendă prevăzute in alin. (4) şi alin. (5).
    
Amenda care insoţeşte pedeapsa inchisorii
   Art. 62. - (1) Dacă prin infracţiunea săvarşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, pe langă pedeapsa inchisorii, se poate aplica şi pedeapsa amenzii.
   (2) Limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute in art. 61 alin. (4) lit. b) şi lit. c) se determină in raport de durata pedepsei inchisorii stabilite de instanţă şi nu pot fi reduse sau majorate ca efect al cauzelor de atenuare ori agravare a pedepsei.
   (3) La stabilirea cuantumului sumei corespunzătoare unei zile-amendă se va ţine seama de valoarea folosului patrimonial obţinut sau urmărit.
    
Inlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii
   Art. 63. - (1) Dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, in tot sau in parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se inlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu inchisoare.
   (2) Dacă amenda neexecutată a insoţit pedeapsa inchisorii, numărul zilelor-amendă neexecutate se inlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu inchisoare, care se adaugă la pedeapsa inchisorii, pedeapsa astfel rezultată fiind considerată o singură pedeapsă.
   (3) In cazul inlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii, in condiţiile alin. (1) şi alin. (2), unei zile-amendă ii corespunde o zi de inchisoare.
    
Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate
in folosul comunităţii
   Art. 64. - (1) In cazul in care pedeapsa amenzii nu poate fi executată in tot sau in parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consimţămantul acesteia, instanţa inlocuieşte obligaţia de plată a amenzii neexecutate cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată in folosul comunităţii, afară de cazul in care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Unei zile-amendă ii corespunde o zi de muncă in folosul comunităţii.
   (2) Dacă amenda inlocuită conform dispoziţiilor alin. (1) a insoţit pedeapsa inchisorii, obligaţia de muncă in folosul comunităţii se execută după executarea pedepsei inchisorii.
   (3) Coordonarea executării obligaţiei de muncă in folosul comunităţii se face de serviciul de probaţiune.
   (4) Executarea muncii in folosul comunităţii dispusă in condiţiile alin. (1) incetează prin plata amenzii corespunzătoare zilelor-amendă rămase neexecutate.
   (5) Instanţa inlocuieşte zilele-amendă neexecutate prin muncă in folosul comunităţii cu un număr corespunzător de zile cu inchisoare, dacă:
   a) persoana condamnată nu execută obligaţia de muncă in folosul comunităţii in condiţiile stabilite de instanţă;
   b) persoana condamnată săvarşeşte o nouă infracţiune descoperită inainte de executarea integrală a obligaţiei de muncă in folosul comunităţii. Zilele-amendă neexecutate prin muncă in folosul comunităţii la data comiterii noii infracţiuni, inlocuite cu inchisoarea, se adaugă la pedeapsa pentru noua infracţiune.
   (6) Dacă persoana condamnată, aflată in situaţia prevăzută in alin. (1), nu işi dă consimţămantul la prestarea unei munci neremunerate in folosul comunităţii, amenda neexecutată se inlocuieşte cu pedeapsa inchisorii conform art. 63.
   
CAPITOLUL III
  Pedeapsa accesorie şi pedepsele complementare
   
SECŢIUNEA 1
  Pedeapsa accesorie
    
Conţinutul şi modul de executare a pedepsei accesorii a interzicerii
exercitării unor drepturi
   Art. 65. - (1) Pedeapsa accesorie constă in interzicerea exercitării drepturilor prevăzute in art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. d)-n), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.
   (2) In cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă, pedeapsa accesorie constă in interzicerea de drept a exercitării următoarelor drepturi:
   a) dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau in orice alte funcţii publice;
   b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;
   c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul Romaniei;
   d) dreptul de a alege;
   e) drepturile părinteşti;
   f) dreptul de a fi tutore sau curator.
   (3) Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămanerii definitive a hotărarii de condamnare şi pană cand pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
   (4) In cazul detenţiunii pe viaţă, pedeapsa accesorie prevăzută in alin. (2) lit. c) se pune in executare la data liberării condiţionate sau după ce pedeapsa a fost considerată ca executată.
   
SECŢIUNEA a 2-a
  Pedepsele complementare
    
Conţinutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării
unor drepturi
   Art. 66. - (1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă in interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:
   a) dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau in orice alte funcţii publice;
   b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;
   c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul Romaniei;
   d) dreptul de a alege;
   e) drepturile părinteşti;
   f) dreptul de a fi tutore sau curator;
   g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvarşirea infracţiunii;
   h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme;
   i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă;
   j) dreptul de a părăsi teritoriul Romaniei;
   k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public;
   l) dreptul de a se afla in anumite localităţi stabilite de instanţă;
   m) dreptul de a se afla in anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă;
   n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori de a se apropia de acestea;
   o) dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, in condiţiile stabilite de instanţa de judecată.
   (2) Cand legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, instanţa dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute in alin. (1) lit. a) şi lit. b).
   (3) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute in alin. (1) lit. a) şi lit. b) se dispune cumulativ.
   (4) Pedeapsa prevăzută in alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci cand există motive intemeiate de a crede că viaţa persoanei expulzate este pusă in pericol ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante in statul in care urmează a fi expulzată.
   (5) Cand dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevăzute in alin. (1) lit. n) şi lit. o), instanţa individualizează in concret conţinutul acestei pedepse, ţinand seama de imprejurările cauzei.
    
Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării
unor drepturi
   Art. 67. - (1) Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este inchisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, imprejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
   (2) Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie cand legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvarşită.
   (3) Interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul Romaniei nu se aplică in cazul in care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
    
Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării
unor drepturi
   Art. 68. - (1) Executarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi incepe:
   a) de la rămanerea definitivă a hotărarii de condamnare la pedeapsa amenzii;
   b) de la rămanerea definitivă a hotărarii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
   c) după executarea pedepsei inchisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după implinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.
   (2) In cazul in care s-a dispus liberarea condiţionată, interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul Romaniei se execută la data liberării.
   (3) Dacă se dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau inlocuirea pedepsei amenzii cu inchisoarea, pentru alte motive decat săvarşirea unei noi infracţiuni, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi neexecutată la data revocării sau inlocuirii se va executa după executarea pedepsei inchisorii.
    
Degradarea militară
   Art. 69. - (1) Pedeapsa complementară a degradării militare constă in pierderea gradului şi a dreptului de a purta uniformă de la data rămanerii definitive a hotărarii de condamnare.
   (2) Degradarea militară se aplică in mod obligatoriu condamnaţilor militari in activitate, in rezervă sau in retragere, dacă pedeapsa principală aplicată este inchisoarea mai mare de 10 ani sau detenţiunea pe viaţă.
   (3) Degradarea militară poate fi aplicată condamnaţilor militari in activitate, in rezervă sau in retragere pentru infracţiuni săvarşite cu intenţie, dacă pedeapsa principală aplicată este inchisoarea de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani.
    
Publicarea hotărarii definitive de condamnare
   Art. 70. - (1) Publicarea hotărarii definitive de condamnare se poate dispune cand, ţinand seama de natura şi gravitatea infracţiunii, imprejurările cauzei şi persoana condamnatului, instanţa apreciază că publicarea va contribui la prevenirea săvarşirii altor asemenea infracţiuni.
   (2) Hotărarea de condamnare se publică in extras, in forma stabilită de instanţă, intr-un cotidian local sau naţional, o singură dată.
   (3) Publicarea hotărarii definitive de condamnare se face pe cheltuiala persoanei condamnate, fără a se dezvălui identitatea altor persoane.
   
CAPITOLUL IV
  Calculul duratei pedepselor
    
Durata executării
   Art. 71. - (1) Durata executării pedepsei privative de libertate se socoteşte din ziua in care condamnatul a inceput executarea hotărarii definitive de condamnare.
   (2) Ziua in care incepe executarea pedepsei şi ziua in care incetează se socotesc in durata executării.
   (3) Perioada in care condamnatul, in cursul executării pedepsei, se află bolnav in spital intră in durata executării, in afară de cazul in care şi-a provocat in mod voit boala, iar această imprejurare se constată in cursul executării pedepsei.
   (4) Permisiunile de ieşire din penitenciar, acordate condamnatului conform legii de executare a pedepselor, intră in durata executării pedepsei.
    
Computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate
   Art. 72. - (1) Perioada in care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei inchisorii pronunţate. Scăderea se face şi atunci cand condamnatul a fost urmărit sau judecat, in acelaşi timp ori in mod separat, pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decat cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.
   (2) Perioada in care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade şi in caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin inlăturarea in tot sau in parte a zilelor-amendă.
   (3) In cazul amenzii care insoţeşte pedeapsa inchisorii, perioada in care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei inchisorii.
    
Computarea pedepselor şi măsurilor preventive executate in afara ţării
   Art. 73. - (1) In cazul infracţiunilor săvarşite in condiţiile art. 8, art. 9, art. 10 sau art. 11, partea din pedeapsă, precum şi durata măsurilor preventive privative de libertate executate in afara teritoriului ţării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeaşi infracţiune in Romania.
   (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică in mod corespunzător şi in cazul in care pedeapsa executată in afara ţării este amenda.
   
CAPITOLUL V
  Individualizarea pedepselor
   
SECŢIUNEA 1
  Dispoziţii generale
    
Criteriile generale de individualizare a pedepsei
   Art. 74. - (1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face in raport cu gravitatea infracţiunii săvarşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
   a) imprejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;
   b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
   c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;
   d) motivul săvarşirii infracţiunii şi scopul urmărit;
   e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
   f) conduita după săvarşirea infracţiunii şi in cursul procesului penal;
   g) nivelul de educaţie, varsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
   (2) Cand pentru infracţiunea săvarşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute in alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea.
   
SECŢIUNEA a 2-a
  Circumstanţele atenuante şi circumstanţele agravante
    
Circumstanţe atenuante
   Art. 75. - (1) Următoarele imprejurări constituie circumstanţe atenuante legale:
   a) săvarşirea infracţiunii sub stăpanirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă;
   b) depăşirea limitelor legitimei apărări;
   c) depăşirea limitelor stării de necesitate.
   (2) Pot constitui circumstanţe atenuante judiciare:
   a) eforturile depuse de infractor pentru inlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii;
   b) imprejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.
    
Efectele circumstanţelor atenuante
   Art. 76. - (1) In cazul in care există circumstanţe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvarşită se reduc cu o treime.
   (2) Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, in cazul reţinerii circumstanţelor atenuante se aplică pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani.
   (3) Reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de numărul circumstanţelor atenuante reţinute.
    
Circumstanţe agravante
   Art. 77. - Următoarele imprejurări constituie circumstanţe agravante:
   a) săvarşirea faptei de trei sau mai multe persoane impreună;
   b) săvarşirea infracţiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante;
   c) săvarşirea infracţiunii prin metode sau mijloace de natură să pună in pericol alte persoane ori bunuri;
   d) săvarşirea infracţiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă impreună cu un minor;
   e) săvarşirea infracţiunii profitand de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate, datorată varstei, stării de sănătate, infirmităţii sau altor cauze;
   f) săvarşirea infracţiunii in stare de intoxicaţie voluntară cu alcool sau cu alte substanţe psihoactive, cand a fost provocată in vederea comiterii infracţiunii;
   g) săvarşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenţă;
   h) săvarşirea infracţiunii pentru motive legate de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, varstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA ori pentru alte imprejurări de acelaşi fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorităţii unei persoane in raport cu celelalte.
    
Efectele circumstanţelor agravante
   Art. 78. - (1) In cazul in care există circumstanţe agravante, se poate aplica o pedeapsă pană la maximul special. Dacă maximul special este neindestulător, in cazul inchisorii se poate adăuga un spor pană la 2 ani, care nu poate depăşi o treime din acest maxim, iar in cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.
   (2) Majorarea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de numărul circumstanţelor agravante reţinute.
    
Concursul intre cauze de atenuare sau de agravare
   Art. 79. - (1) Cand in cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvarşită se reduc prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la tentativă, circumstanţe atenuante şi cazuri speciale de reducere a pedepsei, in această ordine.
   (2) Dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabileşte prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la circumstanţe agravante, infracţiune continuată, concurs sau recidivă.
   (3) Cand in cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei şi una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvarşită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2).
   
SECŢIUNEA a 3-a
  Renunţarea la aplicarea pedepsei
    
Condiţiile renunţării la aplicarea pedepsei
   Art. 80. - (1) Instanţa poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă sunt intrunite următoarele condiţii:
   a) infracţiunea săvarşită prezintă o gravitate redusă, avand in vedere natura şi intinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi imprejurările in care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit;
   b) in raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvarşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru inlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de indreptare, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
   (2) Nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei dacă:
   a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepţia cazurilor prevăzute in art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare;
   b) faţă de acelaşi infractor s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei in ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care este judecat;
   c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a incercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor;
   d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvarşită este inchisoarea mai mare de 3 ani.
   (3) In caz de concurs de infracţiuni, renunţarea la aplicarea pedepsei se poate dispune dacă pentru fiecare infracţiune concurentă sunt indeplinite condiţiile prevăzute in alin. (1) şi alin. (2).
    
Avertismentul
   Art. 81. - (1) Cand dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, instanţa aplică infractorului un avertisment.
   (2) Avertismentul constă in prezentarea motivelor de fapt care au determinat renunţarea la aplicarea pedepsei şi atenţionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni.
   (3) In caz de concurs de infracţiuni se aplică un singur avertisment.
    
Efectele renunţării la aplicarea pedepsei
   Art. 82. - (1) Persoana faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei nu este supusă niciunei decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvarşită.
   (2) Renunţarea la aplicarea pedepsei nu produce efecte asupra executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute in hotărare.
   
SECŢIUNEA a 4-a
  Amanarea aplicării pedepsei
    
Condiţiile amanării aplicării pedepsei
   Art. 83. - (1) Instanţa poate dispune amanarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt intrunite următoarele condiţii:
   a) pedeapsa stabilită, inclusiv in cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau inchisoarea de cel mult 2 ani;
   b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute in art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare;
   c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată in folosul comunităţii;
   d) in raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvarşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru inlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de indreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
   (2) Nu se poate dispune amanarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvarşită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a incercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.
   (3) Amanarea aplicării pedepsei inchisorii atrage şi amanarea aplicării amenzii care insoţeşte pedeapsa inchisorii in condiţiile art. 62.
   (4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a intemeiat condamnarea, precum şi a celor ce au determinat amanarea aplicării pedepsei şi atenţionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce ii revin pe durata termenului de supraveghere.
    
Termenul de supraveghere
   Art. 84. - (1) Termenul de supraveghere este de 2 ani şi se calculează de la data rămanerii definitive a hotărarii prin care s-a dispus amanarea aplicării pedepsei.
   (2) Pe durata termenului de supraveghere, persoana faţă de care s-a dispus amanarea aplicării pedepsei trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce ii revin, in condiţiile stabilite de instanţă.
    
Măsurile de supraveghere şi obligaţiile
   Art. 85. - (1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana faţă de care s-a dispus amanarea aplicării pedepsei trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
   a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
   b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
   c) să anunţe, in prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi intoarcerea;
   d) să comunice schimbarea locului de muncă;
   e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
   (2) Instanţa poate impune persoanei faţă de care s-a dispus amanarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
   a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;
   b) să presteze o muncă neremunerată in folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă intre 30 şi 60 de zile, in condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul in care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de executare a pedepselor;
   c) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate in colaborare cu instituţii din comunitate;
   d) să se supună măsurilor de control, tratament sau ingrijire medicală;
   e) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de acestea;
   f) să nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă;
   g) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă;
   h) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;
   i) să nu părăsească teritoriul Romaniei fără acordul instanţei;
   j) să nu ocupe sau să nu exercite funcţia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru săvarşirea infracţiunii.
   (3) Pentru stabilirea conţinutului obligaţiilor prevăzute in alin. (2) lit. a)-c), instanţa va consulta serviciul de probaţiune, care este obligat să formuleze recomandări in acest sens.
   (4) Cand stabileşte obligaţia prevăzută in alin. (2) lit. e), instanţa individualizează, in concret, conţinutul acestei obligaţii, ţinand seama de imprejurările cauzei.
   (5) Persoana supravegheată trebuie să indeplinească integral obligaţiile civile stabilite prin hotărare, cel mai tarziu cu 3 luni inainte de expirarea termenului de supraveghere.
    
Supravegherea
   Art. 86. - (1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute in art. 85 alin. (1) lit. c)-e) se comunică serviciului de probaţiune.
   (2) Supravegherea executării obligaţiilor prevăzute in art. 85 alin. (2) lit. a)-c) şi alin. (5) se face de serviciul de probaţiune. Verificarea modului de indeplinire a obligaţiilor prevăzute in art. 85 alin. (2) lit. d)-j) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probaţiune cu privire la orice incălcare a acestora.
   (3) Serviciul de probaţiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor prevăzute in art. 85 alin. (2) lit. a)-d), intr-un termen cat mai scurt de la data rămanerii definitive a hotărarii de condamnare.
   (4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probaţiune are obligaţia să sesizeze instanţa, dacă:
   a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligaţiilor impuse de instanţă, fie incetarea executării unora dintre acestea;
   b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, in condiţiile stabilite, obligaţiile ce ii revin;
   c) persoana supravegheată nu a indeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărare, cel mai tarziu cu 3 luni inainte de expirarea termenului de supraveghere.
    
Modificarea sau incetarea obligaţiilor
   Art. 87. - (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie sporirea sau diminuarea condiţiilor de executare a celor existente, instanţa dispune modificarea obligaţiilor in mod corespunzător, pentru a asigura persoanei supravegheate şanse sporite de indreptare.
   (2) Instanţa dispune incetarea executării unora dintre obligaţiile pe care le-a impus, atunci cand apreciază că menţinerea acestora nu mai este necesară.
    
Revocarea amanării aplicării pedepsei
   Art. 88. - (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă amanarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei.
   (2) In cazul cand, pană la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu indeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărare, instanţa revocă amanarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei, afară de cazul cand persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le indeplinească.
   (3) Dacă după amanarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvarşit o nouă infracţiune, cu intenţie sau intenţie depăşită, descoperită in termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunţat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă amanarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei. Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amanării şi pedeapsa pentru noua infracţiune se calculează conform dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni.
   (4) Dacă infracţiunea ulterioară este săvarşită din culpă, instanţa poate menţine sau revoca amanarea aplicării pedepsei. In cazul revocării, dispoziţiile alin. (3) se aplică in mod corespunzător.
    
Anularea amanării aplicării pedepsei
   Art. 89. - (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată mai săvarşise o infracţiune pană la rămanerea definitivă a hotărarii prin care s-a dispus amanarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii chiar după expirarea acestui termen, amanarea se anulează, aplicandu-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.
   (2) In caz de concurs de infracţiuni, instanţa poate dispune amanarea aplicării pedepsei rezultante dacă sunt indeplinite condiţiile prevăzute in art. 83. Dacă se dispune amanarea aplicării pedepsei, termenul de supraveghere se calculează de la data rămanerii definitive a hotărarii prin care s-a pronunţat anterior amanarea aplicării pedepsei.
    
Efectele amanării aplicării pedepsei
   Art. 90. - (1) Persoanei faţă de care s-a dispus amanarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa şi nu este supusă niciunei decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvarşită, dacă nu a săvarşit din nou o infracţiune pană la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amanării şi nu s-a descoperit o cauză de anulare.
   (2) Amanarea aplicării pedepsei nu produce efecte asupra executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute in hotărare.
   
SECŢIUNEA a 5-a
  Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
    
Condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere
   Art. 91. - (1) Instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt intrunite următoarele condiţii:
   a) pedeapsa aplicată, inclusiv in caz de concurs de infracţiuni, este inchisoarea de cel mult 3 ani;
   b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute in art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare;
   c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată in folosul comunităţii;
   d) in raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvarşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru inlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de indreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, insă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
   (2) Cand pedeapsa inchisorii este insoţită de pedeapsa amenzii aplicate in condiţiile art. 62, amenda se execută chiar dacă executarea pedepsei inchisorii a fost suspendată sub supraveghere.
   (3) Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă:
   a) pedeapsa aplicată este numai amenda;
   b) aplicarea pedepsei a fost iniţial amanată, dar ulterior amanarea a fost revocată;
   c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a incercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.
   (4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a intemeiat condamnarea, precum şi a celor ce au determinat suspendarea executării pedepsei şi atenţionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce ii revin pe durata termenului de supraveghere.
    
Termenul de supraveghere
   Art. 92. - (1) Durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat şi este cuprinsă intre 2 şi 4 ani, fără a putea fi insă mai mică decat durata pedepsei aplicate.
   (2) Termenul de supraveghere se calculează de la data cand hotărarea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.
   (3) Pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce ii revin, in condiţiile stabilite de instanţă.
    
Măsurile de supraveghere şi obligaţiile
   Art. 93. - (1) Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
   a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
   b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
   c) să anunţe, in prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
   d) să comunice schimbarea locului de muncă;
   e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
   (2) Instanţa impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
   a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;
   b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate in colaborare cu instituţii din comunitate;
   c) să se supună măsurilor de control, tratament sau ingrijire medicală;
   d) să nu părăsească teritoriul Romaniei, fără acordul instanţei.
   (3) Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată in folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă intre 60 şi 120 de zile, in condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul in care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de executare a pedepselor.
   (4) Pentru stabilirea conţinutului obligaţiilor prevăzute in alin. (2) lit. a) şi lit. b), precum şi in alin. (3), instanţa va consulta serviciul de probaţiune, care este obligat să formuleze recomandări in acest sens.
   (5) Condamnatul trebuie să indeplinească integral obligaţiile civile stabilite prin hotărarea de condamnare, cel mai tarziu cu 3 luni inainte de expirarea termenului de supraveghere.
    
Supravegherea condamnatului
   Art. 94. - (1) Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute in art. 93 alin. (1) lit. c)-e) se comunică serviciului de probaţiune.
   (2) Supravegherea executării obligaţiilor prevăzute in art. 93 alin. (2) lit. a) şi lit. b), alin. (3) şi alin. (5) se face de serviciul de probaţiune. Verificarea modului de indeplinire a obligaţiilor prevăzute in art. 93 alin. (2) lit. c) şi lit. d) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probaţiune cu privire la orice incălcare a acestora.
   (3) Serviciul de probaţiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor prevăzute in art. 93 alin. (2) lit. a) şi lit. b), precum şi alin. (3) intr-un termen cat mai scurt de la data rămanerii definitive a hotărarii de condamnare.
   (4) Pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probaţiune are obligaţia să sesizeze instanţa, dacă:
   a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligaţiilor impuse de instanţă, fie incetarea executării unora dintre acestea;
   b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, in condiţiile stabilite, obligaţiile care ii revin;
   c) persoana supravegheată nu a indeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărare, cel mai tarziu cu 3 luni inainte de expirarea termenului de supraveghere.
    
Modificarea sau incetarea obligaţiilor
   Art. 95. - (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie sporirea sau diminuarea condiţiilor de executare a celor existente, instanţa dispune modificarea obligaţiilor in mod corespunzător, pentru a asigura condamnatului şanse mai mari de indreptare.
   (2) Instanţa dispune incetarea executării unora dintre obligaţiile pe care le-a impus, cand apreciază că menţinerea acestora nu mai este necesară.
    
Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere
   Art. 96. - (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.
   (2) Dacă pană la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu indeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărare, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei, afară de cazul in care persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le indeplinească.
   (3) Dacă pedeapsa amenzii care a insoţit pedeapsa inchisorii in condiţiile art. 62 nu a fost executată şi a fost inlocuită cu pedeapsa inchisorii potrivit art. 63 alin. (2) sau art. 64 alin. (5) şi alin. (6), instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei, la care se adaugă pedeapsa inchisorii care a inlocuit amenda.
   (4) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvarşit o nouă infracţiune, descoperită pană la implinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa inchisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.
   (5) Pedeapsa principală pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.
   (6) Dacă infracţiunea ulterioară este săvarşită din culpă, instanţa poate menţine sau revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. In cazul revocării, dispoziţiile alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) se aplică in mod corespunzător.
    
Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere
   Art. 97. - (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvarşise o infracţiune pană la rămanerea definitivă a hotărarii prin care s-a dispus suspendarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează, aplicandu-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.
   (2) In caz de concurs de infracţiuni sau pluralitate intermediară, instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei rezultante, dacă sunt indeplinite condiţiile prevăzute in art. 91. Dacă se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere se calculează de la data rămanerii definitive a hotărarii de condamnare prin care s-a pronunţat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
    
Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere
   Art. 98. - (1) Dacă pană la expirarea termenului de supraveghere condamnatul nu a săvarşit o nouă infracţiune, nu s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată.
   (2) Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu produce efecte asupra măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute in hotărarea de condamnare.
   
SECŢIUNEA a 6-a
  Liberarea condiţionată
    
Condiţiile liberării condiţionate in cazul detenţiunii pe viaţă
   Art. 99. - (1) Liberarea condiţionată in cazul detenţiunii pe viaţă poate fi dispusă, dacă:
   a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detenţiune;
   b) cel condamnat a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei;
   c) cel condamnat a indeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărarea de condamnare, afară de cazul cand dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le indeplinească;
   d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a indreptat şi se poate reintegra in societate.
   (2) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării condiţionate şi atenţionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune, dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori dacă nu va executa obligaţiile ce ii revin pe durata termenului de supraveghere.
   (3) De la data liberării condiţionate, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.
    
Condiţiile liberării condiţionate in cazul pedepsei inchisorii
   Art. 100. - (1) Liberarea condiţionată in cazul inchisorii poate fi dispusă, dacă:
   a) cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, in cazul inchisorii care nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, in cazul inchisorii mai mari de 10 ani;
   b) cel condamnat se află in executarea pedepsei in regim semideschis sau deschis;
   c) cel condamnat a indeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărarea de condamnare, afară de cazul cand dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le indeplinească;
   d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a indreptat şi se poate reintegra in societate.
   (2) In cazul condamnatului care a implinit varsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiţionată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, in cazul inchisorii ce nu depăşeşte 10 ani, sau a cel puţin două treimi din durata pedepsei, in cazul inchisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt indeplinite condiţiile prevăzute in alin. (1) lit. b)-d).
   (3) In calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute in alin. (1) se ţine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. In acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă inainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei inchisorii, cand aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin două treimi, cand pedeapsa este mai mare de 10 ani.
   (4) In calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute in alin. (2) se ţine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. In acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă inainte de executarea efectivă a cel puţin o treime din durata pedepsei inchisorii, cand aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin jumătate, cand pedeapsa este mai mare de 10 ani.
   (5) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării condiţionate şi atenţionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune, dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce ii revin pe durata termenului de supraveghere.
   (6) Intervalul cuprins intre data liberării condiţionate şi data implinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat.
    
Măsurile de supraveghere şi obligaţiile
   Art. 101. - (1) Dacă restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
   a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
   b) să primească vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
   c) să anunţe, in prealabil, orice schimbare a locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
   d) să comunice schimbarea locului de muncă;
   e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
   (2) In cazul prevăzut in alin. (1), instanţa poate impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
   a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;
   b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate in colaborare cu instituţii din comunitate;
   c) să nu părăsească teritoriul Romaniei;
   d) să nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă;
   e) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanţii la săvarşirea infracţiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de acestea;
   f) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă;
   g) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
   (3) Obligaţiile prevăzute in alin. (2) lit. c)-g) pot fi impuse in măsura in care nu au fost aplicate in conţinutul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.
   (4) Cand stabileşte obligaţia prevăzută in alin. (2) lit. e), instanţa individualizează, in concret, conţinutul acestei obligaţii, ţinand seama de imprejurările cauzei.
   (5) Măsurile de supraveghere şi obligaţiile prevăzute in alin. (2) lit. a) şi lit. b) se execută din momentul acordării liberării, pe o perioadă egală cu o treime din durata termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obligaţiile prevăzute in alin. (2) lit. c)-g) se execută pe toată durata termenului de supraveghere.
   (6) Pentru stabilirea conţinutului obligaţiilor prevăzute in alin. (2) lit. a) şi lit. b), instanţa va consulta serviciul de probaţiune, care este obligat să formuleze recomandări in acest sens.
    
Supravegherea condamnatului
   Art. 102. - (1) Pe durata supravegherii, datele prevăzute in art. 101 alin. (1) lit. c)-e) se comunică serviciului de probaţiune.
   (2) Supravegherea executării obligaţiilor prevăzute in art. 101 alin. (2) lit. a) şi lit. b) se face de serviciul de probaţiune. Verificarea modului de indeplinire a obligaţiilor prevăzute in art. 101 alin. (2) lit. c)-g) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probaţiune cu privire la orice incălcare a acestora.
   (3) Supravegherea executării obligaţiilor prevăzute in art. 101 alin. (2) lit. d) şi lit. e) poate fi realizată şi printr-un sistem electronic de supraveghere, in condiţiile prevăzute de legea specială.
   (4) Pe durata supravegherii, serviciul de probaţiune are obligaţia să sesizeze instanţa, dacă:
   a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligaţiilor impuse de instanţă, fie incetarea executării unora dintre acestea;
   b) persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, in condiţiile stabilite, obligaţiile ce ii revin.
    
Modificarea sau incetarea obligaţiilor
   Art. 103. - (1) Dacă pe durata supravegherii au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie sporirea sau diminuarea condiţiilor de executare a celor existente, instanţa dispune modificarea obligaţiilor in mod corespunzător, pentru a asigura condamnatului şanse mai mari de reintegrare socială.
   (2) Instanţa dispune incetarea executării unora dintre obligaţiile pe care le-a impus, cand apreciază că menţinerea acestora nu mai este necesară.
    
Revocarea liberării condiţionate
   Art. 104. - (1) Dacă pe durata supravegherii persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă.
   (2) Dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvarşit o nouă infracţiune, care a fost descoperită in termenul de supraveghere şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa inchisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.
   (3) Dispoziţiile alin. (1) şi alin. (2) se aplică in mod corespunzător şi in cazul liberării condiţionate din executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă.
    
Anularea liberării condiţionate
   Art. 105. - (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvarşise o infracţiune pană la acordarea liberării, pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii chiar după expirarea acestui termen, liberarea se anulează, aplicandu-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.
   (2) In cazul in care, in raport de pedeapsa rezultată, sunt indeplinite condiţiile prevăzute in art. 99 sau art. 100, instanţa poate acorda liberarea condiţionată. Dacă s-a dispus liberarea, termenul de supraveghere se calculează de la data acordării primei liberări.
   (3) Cand, după anulare, instanţa dispune executarea pedepsei rezultante, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi neexecutată la data anulării liberării se va executa după executarea pedepsei inchisorii.
    
Efectele liberării condiţionate
   Art. 106. - Dacă pană la expirarea termenului de supraveghere condamnatul nu a săvarşit din nou o infracţiune, nu s-a dispus revocarea liberării condiţionate şi nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată.
   
TITLUL IV
  Măsurile de siguranţă
   
CAPITOLUL I
  Dispoziţii generale
    
Scopul măsurilor de siguranţă
   Art. 107. - (1) Măsurile de siguranţă au ca scop inlăturarea unei stări de pericol şi preintampinarea săvarşirii faptelor prevăzute de legea penală.
   (2) Măsurile de siguranţă se iau faţă de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată.
   (3) Măsurile de siguranţă se pot lua şi in situaţia in care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă.
    
Categoriile măsurilor de siguranţă
   Art. 108. - Măsurile de siguranţă sunt:
   a) obligarea la tratament medical;
   b) internarea medicală;
   c) interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii;
   d) confiscarea specială.
   
CAPITOLUL II
  Regimul măsurilor de siguranţă
    
Obligarea la tratament medical
   Art. 109. - (1) Dacă făptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat să urmeze un tratament medical pană la insănătoşire sau pană la obţinerea unei ameliorări care să inlăture starea de pericol.
   (2) Cand persoana faţă de care s-a luat această măsură nu urmează tratamentul, se poate dispune internarea medicală.
   (3) Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, tratamentul se efectuează şi in timpul executării pedepsei.
    
Internarea medicală
   Art. 110. - Cand făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării intr-o unitate sanitară de specialitate, pană la insănătoşire sau pană la obţinerea unei ameliorări care să inlăture starea de pericol.
    
Interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii
   Art. 111. - (1) Cand făptuitorul a săvarşit fapta datorită incapacităţii, nepregătirii sau altor cauze care il fac inapt pentru ocuparea unei anumite funcţii, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru desfăşurarea unei alte activităţi, se poate lua măsura interzicerii exercitării dreptului de a ocupa acea funcţie ori de a exercita acea profesie, meserie sau activitate.
   (2) Măsura de siguranţă poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel puţin un an, dacă se constată că temeiurile care au impus luarea ei au incetat. O nouă cerere nu se poate face decat după trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare.
    
Confiscarea specială
   Art. 112. - (1) Sunt supuse confiscării speciale:
   a) bunurile produse prin săvarşirea faptei prevăzute de legea penală;
   b) bunurile care au fost folosite, in orice mod, sau destinate a fi folosite la săvarşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
   c) bunurile folosite, imediat după săvarşirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului sau păstrarea folosului ori a produsului obţinut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
   d) bunurile care au fost date pentru a determina săvarşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau pentru a răsplăti pe făptuitor;
   e) bunurile dobandite prin săvarşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi in măsura in care nu servesc la despăgubirea acesteia;
   f) bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală.
   (2) In cazul prevăzut in alin. (1) lit. b) şi lit. c), dacă valoarea bunurilor supuse confiscării este vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea faptei, se dispune confiscarea in parte, prin echivalent bănesc, ţinand seama de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce şi de contribuţia bunului la aceasta. Dacă bunurile au fost produse, modificate sau adaptate in scopul săvarşirii faptei prevăzute de legea penală, se dispune confiscarea lor in intregime.
   (3) In cazurile prevăzute in alin. (1) lit. b) şi lit. c), dacă bunurile nu pot fi confiscate, intrucat nu aparţin infractorului, iar persoana căreia ii aparţin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul in bani al acestora, cu aplicarea dispoziţiilor alin. (2).
   (4) Dispoziţiile alin. (1) lit. b) nu se aplică in cazul faptelor săvarşite prin presă.
   (5) Dacă bunurile supuse confiscării potrivit alin. (1) lit. b)-e) nu se găsesc, in locul lor se confiscă bani şi bunuri pană la concurenţa valorii acestora.
   (6) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acestea, cu excepţia bunurilor prevăzute in alin. (1) lit. b) şi lit. c).
   
TITLUL V
  Minoritatea
   
CAPITOLUL I
  Regimul răspunderii penale a minorului
    
Limitele răspunderii penale
   Art. 113. - (1) Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu răspunde penal.
   (2) Minorul care are varsta intre 14 şi 16 ani răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvarşit fapta cu discernămant.
   (3) Minorul care a implinit varsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.
    
Consecinţele răspunderii penale
   Art. 114. - (1) Faţă de minorul care, la data săvarşirii infracţiunii, avea varsta cuprinsă intre 14 şi 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate.
   (2) Faţă de minorul prevăzut in alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate in următoarele cazuri:
   a) dacă a mai săvarşit o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a inceput inainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat;
   b) atunci cand pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvarşită este inchisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă.
    
Măsurile educative
   Art. 115. - (1) Măsurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate.
   1. Măsurile educative neprivative de libertate sunt:
   a) stagiul de formare civică;
   b) supravegherea;
   c) consemnarea la sfarşit de săptămană;
   d) asistarea zilnică.
   2. Măsurile educative privative de libertate sunt:
   a) internarea intr-un centru educativ;
   b) internarea intr-un centru de detenţie.
   (2) Alegerea măsurii educative care urmează să fie luată faţă de minor se face, in condiţiile art. 114, potrivit criteriilor prevăzute in art. 74.
    
Referatul de evaluare
   Art. 116. - (1) In vederea efectuării evaluării minorului, potrivit criteriilor prevăzute in art. 74, instanţa va solicita serviciului de probaţiune intocmirea unui referat care va cuprinde şi propuneri motivate referitoare la natura şi durata programelor de reintegrare socială pe care minorul ar trebui să le urmeze, precum şi la alte obligaţii ce pot fi impuse acestuia de către instanţă.
   (2) Referatul de evaluare privind respectarea condiţiilor de executare a măsurii educative sau a obligaţiilor impuse se intocmeşte in toate cazurile in care instanţa dispune asupra măsurilor educative ori asupra modificării sau incetării executării obligaţiilor impuse, precum şi la terminarea executării măsurii educative.
   
CAPITOLUL II
  Regimul măsurilor educative neprivative de libertate
    
Stagiul de formare civică
   Art. 117. - (1) Măsura educativă a stagiului de formare civică constă in obligaţia minorului de a participa la un program cu o durată de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta să inţeleagă consecinţele legale şi sociale la care se expune in cazul săvarşirii de infracţiuni şi pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor.
   (2) Organizarea, asigurarea participării şi supravegherea minorului, pe durata cursului de formare civică, se fac sub coordonarea serviciului de probaţiune, fără a afecta programul şcolar sau profesional al minorului.
    
Supravegherea
   Art. 118. - Măsura educativă a supravegherii constă in controlarea şi indrumarea minorului in cadrul programului său zilnic, pe o durată cuprinsă intre două şi 6 luni, sub coordonarea serviciului de probaţiune, pentru a asigura participarea la cursuri şcolare sau de formare profesională şi prevenirea desfăşurării unor activităţi sau intrarea in legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de indreptare a acestuia.
    
Consemnarea la sfarşit de săptămană
   Art. 119. - (1) Măsura educativă a consemnării la sfarşit de săptămană constă in obligaţia minorului de a nu părăsi locuinţa in zilele de sambătă şi duminică, pe o durată cuprinsă intre 4 şi 12 săptămani, afară de cazul in care, in această perioadă, are obligaţia de a participa la anumite programe ori de a desfăşura anumite activităţi impuse de instanţă.
   (2) Supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probaţiune.
    
Asistarea zilnică
   Art. 120. - (1) Măsura educativă a asistării zilnice constă in obligaţia minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de probaţiune, care conţine orarul şi condiţiile de desfăşurare a activităţilor, precum şi interdicţiile impuse minorului.
   (2) Măsura educativă a asistării zilnice se ia pe o durată cuprinsă intre 3 şi 6 luni, iar supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probaţiune.
    
Obligaţii ce pot fi impuse minorului
   Art. 121. - (1) Pe durata executării măsurilor educative neprivative de libertate, instanţa poate impune minorului una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
   a) să urmeze un curs de pregătire şcolară sau formare profesională;
   b) să nu depăşească, fără acordul serviciului de probaţiune, limita teritorială stabilită de instanţă;
   c) să nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă;
   d) să nu se apropie şi să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participanţii la săvarşirea infracţiunii ori cu alte persoane stabilite de instanţă;
   e) să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta;
   f) să se supună măsurilor de control, tratament sau ingrijire medicală.
   (2) Cand stabileşte obligaţia prevăzută in alin. (1) lit. d), instanţa individualizează, in concret, conţinutul acestei obligaţii, ţinand seama de imprejurările cauzei.
   (3) Supravegherea executării obligaţiilor impuse de instanţă se face sub coordonarea serviciului de probaţiune.
   (4) Pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate, serviciul de probaţiune are obligaţia să sesizeze instanţa, dacă:
   a) au intervenit motive care justifică fie modificarea obligaţiilor impuse de instanţă, fie incetarea executării unora dintre acestea;
   b) persoana supravegheată nu respectă condiţiile de executare a măsurii educative sau nu execută, in condiţiile stabilite, obligaţiile ce ii revin.
    
Modificarea sau incetarea obligaţiilor
   Art. 122. - (1) Dacă, pe parcursul supravegherii, au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie sporirea sau diminuarea condiţiilor de executare a celor existente, instanţa dispune modificarea obligaţiilor in mod corespunzător, pentru a asigura persoanei supravegheate şanse mai mari de indreptare.
   (2) Instanţa dispune incetarea executării unora dintre obligaţiile pe care le-a impus, cand apreciază că menţinerea acestora nu mai este necesară.
    
Prelungirea sau inlocuirea măsurilor educative neprivative de libertate
   Art. 123. - (1) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii educative sau a obligaţiilor impuse, instanţa dispune:
   a) prelungirea măsurii educative, fără a putea depăşi maximul prevăzut de lege pentru aceasta;
   b) inlocuirea măsurii luate cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă;
   c) inlocuirea măsurii luate cu internarea intr-un centru educativ, in cazul in care, iniţial, s-a luat măsura educativă neprivativă de libertate cea mai severă, pe durata sa maximă.
   (2) In cazurile prevăzute in alin. (1) lit. a) şi lit. b), dacă nici de această dată nu sunt respectate condiţiile de executare a măsurii educative sau a obligaţiilor impuse, instanţa inlocuieşte măsura educativă neprivativă de libertate cu măsura internării intr-un centru educativ.
   (3) Dacă minorul aflat in executarea unei măsuri educative neprivative de libertate săvarşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvarşită anterior, instanţa dispune:
   a) prelungirea măsurii educative luate iniţial, fără a putea depăşi maximul prevăzut de lege pentru aceasta;
   b) inlocuirea măsurii luate iniţial cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă;
   c) inlocuirea măsurii luate iniţial cu o măsură educativă privativă de libertate.
   (4) In cazurile prevăzute in alin. (1) lit. a) şi lit. b), precum şi in alin. (3) lit. a) şi lit. b), instanţa poate impune noi obligaţii in sarcina minorului ori sporeşte condiţiile de executare a celor existente.
   
CAPITOLUL III
  Regimul măsurilor educative privative de libertate
    
Internarea intr-un centru educativ
   Art. 124. - (1) Măsura educativă a internării intr-un centru educativ constă in internarea minorului intr-o instituţie specializată in recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregătire şcolară şi formare profesională potrivit aptitudinilor sale, precum şi programe de reintegrare socială.
   (2) Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă intre unu şi 3 ani.
   (3) Dacă in perioada internării minorul săvarşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvarşită anterior, instanţa poate menţine măsura internării intr-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fără a depăşi maximul prevăzut de lege, sau o poate inlocui cu măsura internării intr-un centru de detenţie.
   (4) In cazul in care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru insuşirea cunoştinţelor şcolare şi profesionale şi a făcut progrese evidente in vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puţin jumătate din durata internării, instanţa poate dispune:
   a) inlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a implinit varsta de 18 ani;
   b) liberarea din centrul educativ, dacă persoana internată a implinit varsta de 18 ani.
   (5) Odată cu inlocuirea sau liberarea instanţa impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligaţiile prevăzute in art. 121 pană la implinirea duratei măsurii internării.
   (6) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii asistării zilnice sau obligaţiile impuse, instanţa revine asupra inlocuirii sau liberării şi dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării intr-un centru educativ.
   (7) In cazul săvarşirii, pană la implinirea duratei internării, a unei noi infracţiuni de către o persoană care nu a implinit varsta de 18 ani şi faţă de care s-a dispus inlocuirea măsurii internării intr-un centru educativ cu măsura asistării zilnice, instanţa revine asupra inlocuirii şi dispune:
   a) executarea restului rămas din durata măsurii internării iniţiale, cu posibilitatea prelungirii duratei acesteia pană la maximul prevăzut de lege;
   b) internarea intr-un centru de detenţie.
    
Internarea intr-un centru de detenţie
   Art. 125. - (1) Măsura educativă a internării intr-un centru de detenţie constă in internarea minorului intr-o instituţie specializată in recuperarea minorilor, cu regim de pază şi supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială, precum şi programe de pregătire şcolară şi formare profesională potrivit aptitudinilor sale.
   (2) Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă intre 2 şi 5 ani, afară de cazul in care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvarşită este inchisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă, cand internarea se ia pe o perioadă cuprinsă intre 5 şi 15 ani.
   (3) Dacă in perioada internării minorul săvarşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvarşită anterior, instanţa prelungeşte măsura internării, fără a depăşi maximul prevăzut in alin. (2), determinat in raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracţiunile săvarşite. Din durata măsurii educative se scade perioada executată pană la data hotărarii.
   (4) In cazul in care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru insuşirea cunoştinţelor şcolare şi profesionale şi a făcut progrese evidente in vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puţin jumătate din durata internării, instanţa poate dispune:
   a) inlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a implinit varsta de 18 ani;
   b) liberarea din centrul de detenţie, dacă persoana internată a implinit varsta de 18 ani.
   (5) Odată cu inlocuirea sau liberarea, instanţa impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligaţiile prevăzute in art. 121, pană la implinirea duratei măsurii internării.
   (6) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii asistării zilnice sau obligaţiile impuse, instanţa revine asupra inlocuirii sau liberării şi dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării intr-un centru de detenţie.
   (7) In cazul săvarşirii, pană la implinirea duratei internării, a unei noi infracţiuni de către o persoană care nu a implinit varsta de 18 ani şi faţă de care s-a dispus inlocuirea măsurii internării intr-un centru de detenţie cu măsura asistării zilnice, instanţa revine asupra inlocuirii şi dispune:
   a) executarea restului rămas din durata măsurii internării intr-un centru de detenţie;
   b) prelungirea duratei acestei internări in condiţiile prevăzute in alin. (3).
    
Schimbarea regimului de executare
   Art. 126. - Dacă in cursul executării unei măsuri educative privative de libertate persoana internată, care a implinit varsta de 18 ani, are un comportament prin care influenţează negativ sau impiedică procesul de recuperare şi reintegrare a celorlalte persoane internate, instanţa poate dispune continuarea executării măsurii educative intr-un penitenciar.
    
Calculul duratei măsurilor educative
   Art. 127. - In cazul măsurilor educative privative de libertate, dispoziţiile art. 71-73 se aplică in mod corespunzător.
   
CAPITOLUL IV
  Dispoziţii comune
    
Efectele cauzelor de atenuare şi agravare
   Art. 128. - In cazul infracţiunilor săvarşite in timpul minorităţii, cauzele de atenuare şi agravare sunt avute in vedere la alegerea măsurii educative şi produc efecte intre limitele prevăzute de lege pentru fiecare măsură educativă.
    
Pluralitatea de infracţiuni
   Art. 129. - (1) In caz de concurs de infracţiuni săvarşite in timpul minorităţii se stabileşte şi se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, in condiţiile art. 114, ţinand seama de criteriile prevăzute in art. 74.
   (2) In cazul săvarşirii a două infracţiuni, dintre care una in timpul minorităţii şi una după majorat, pentru infracţiunea comisă in timpul minorităţii se ia o măsură educativă, iar pentru infracţiunea săvarşită după majorat se stabileşte o pedeapsă, după care:
   a) dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, se execută numai pedeapsa;
   b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este inchisoarea, se aplică pedeapsa inchisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puţin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvarşirii infracţiunii comise după majorat;
   c) dacă pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvarşită după majorat este detenţiunea pe viaţă, se execută numai această pedeapsă;
   d) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda, se execută măsura educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăşi maximul prevăzut de lege pentru aceasta.
   (3) In cazul prevăzut in alin. (2) lit. b), din durata pedepsei aplicate se scade ceea ce s-a executat din momentul săvarşirii infracţiunii comise după majorat pană la data judecării.
   (4) In cazul săvarşirii după majorat a două sau mai multor infracţiuni concurente se aplică mai intai regulile referitoare la concursul de infracţiuni, după care se face aplicarea dispoziţiilor alin. (2).
   (5) Pedeapsa stabilită potrivit dispoziţiilor alin. (2) lit. b) nu poate face obiectul amanării aplicării pedepsei sau al suspendării executării sub supraveghere.
    
Descoperirea unei infracţiuni săvarşite in timpul minorităţii
   Art. 130. - Dacă pe durata termenului de supraveghere al amanării aplicării pedepsei, al suspendării sub supraveghere ori al liberării condiţionate se descoperă că persoana supravegheată mai săvarşise o infracţiune in timpul minorităţii pentru care s-a luat, chiar după expirarea acestui termen, o măsură educativă privativă de libertate, amanarea, suspendarea sau liberarea se anulează, aplicandu-se in mod corespunzător dispoziţiile art. 129 alin. (2)-(4).
    
Prescripţia răspunderii penale a minorilor
   Art. 131. - Termenele de prescripţie a răspunderii penale, prevăzute in art. 154, se reduc la jumătate pentru cei care la data săvarşirii infracţiunii erau minori şi se intrerup sau se suspendă in condiţiile prevăzute de lege pentru majori.
    
Prescripţia executării măsurilor educative
   Art. 132. - (1) Măsurile educative neprivative de libertate se prescriu intr-un termen de 2 ani de la data rămanerii definitive a hotărarii prin care au fost luate.
   (2) Măsurile educative privative de libertate se prescriu intr-un termen egal cu durata măsurii educative luate, dar nu mai puţin de 2 ani.
   (3) Termenele de prescripţie a executării măsurilor educative se intrerup şi se suspendă in condiţiile prevăzute de lege pentru majori.
   (4) In cazul inlocuirii măsurilor educative, executarea se prescrie in raport cu măsura educativă mai grea şi curge de la data rămanerii definitive a hotărarii prin care s-a dispus inlocuirea.
    
Efectele măsurilor educative
   Art. 133. - Măsurile educative nu atrag interdicţii, decăderi sau incapacităţi.
    
Minorul devenit major
   Art. 134. - (1) Dispoziţiile prezentului titlu se aplică şi majorilor care, la data săvarşirii infracţiunii, aveau varsta cuprinsă intre 14 şi 18 ani.
   (2) Cand, la data pronunţării hotărarii prin care s-a luat o măsură educativă privativă de libertate, infractorul a implinit varsta de 18 ani, instanţa, ţinand seama de posibilităţile sale de indreptare, de varsta acestuia, precum şi de celelalte criterii prevăzute in art. 74, poate dispune executarea măsurii educative intr-un penitenciar.
   
TITLUL VI
  Răspunderea penală a persoanei juridice
   
CAPITOLUL I
  Dispoziţii generale
    
Condiţiile răspunderii penale a persoanei juridice
   Art. 135. - (1) Persoana juridică, cu excepţia statului şi a autorităţilor publice, răspunde penal pentru infracţiunile săvarşite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice.
   (2) Instituţiile publice nu răspund penal pentru infracţiunile săvarşite in exercitarea unei activităţi ce nu poate face obiectul domeniului privat.
   (3) Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvarşirea aceleiaşi fapte.
    
Pedepsele aplicabile persoanei juridice
   Art. 136. - (1) Pedepsele aplicabile persoanei juridice sunt principale şi complementare.
   (2) Pedeapsa principală este amenda.
   (3) Pedepsele complementare sunt:
   a) dizolvarea persoanei juridice;
   b) suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani;
   c) inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani;
   d) interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la unu la 3 ani;
   e) plasarea sub supraveghere judiciară;
   f) afişarea sau publicarea hotărarii de condamnare.
    
Stabilirea amenzii pentru persoana juridică
   Art. 137. - (1) Amenda constă in suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o plătească statului.
   (2) Cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă intre 100 şi 5.000 lei, se inmulţeşte cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins intre 30 de zile şi 600 de zile.
   (3) Instanţa stabileşte numărul zilelor-amendă ţinand cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se determină ţinand seama de cifra de afaceri, in cazul persoanei juridice cu scop lucrativ, respectiv de valoarea activului patrimonial in cazul altor persoane juridice, precum şi de celelalte obligaţii ale persoanei juridice.
   (4) Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse intre:
   a) 60 şi 180 de zile-amendă, cand legea prevede pentru infracţiunea săvarşită numai pedeapsa amenzii;
   b) 120 şi 240 de zile-amendă, cand legea prevede pedeapsa inchisorii de cel mult 5 ani, unică sau alternativ cu pedeapsa amenzii;
   c) 180 şi 300 de zile-amendă, cand legea prevede pedeapsa inchisorii de cel mult 10 ani;
   d) 240 şi 420 de zile-amendă, cand legea prevede pedeapsa inchisorii de cel mult 20 de ani;
   e) 360 şi 510 de zile-amendă, cand legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 20 de ani sau detenţiunea pe viaţă.
   (5) Cand prin infracţiunea săvarşită persoana juridică a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă se pot majora cu o treime, fără a se depăşi maximul general al amenzii. La stabilirea amenzii se va ţine seama de valoarea folosului patrimonial obţinut sau urmărit.
   
CAPITOLUL II
  Regimul pedepselor complementare aplicate persoanei juridice
    
Aplicarea şi executarea pedepselor complementare
in cazul persoanei juridice
   Art. 138. - (1) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare se dispune atunci cand instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, precum şi de imprejurările cauzei, aceste pedepse sunt necesare.
   (2) Aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este obligatorie cand legea prevede această pedeapsă.
   (3) Pedepsele complementare prevăzute in art. 136 alin. (3) lit. b)-f) se pot aplica in mod cumulativ.
   (4) Executarea pedepselor complementare incepe după rămanerea definitivă a hotărarii de condamnare.
    
Dizolvarea persoanei juridice
   Art. 139. - (1) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice se aplică atunci cand:
   a) persoana juridică a fost constituită in scopul săvarşirii de infracţiuni;
   b) obiectul său de activitate a fost deturnat in scopul comiterii de infracţiuni, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvarşită este inchisoarea mai mare de 3 ani.
   (2) In caz de neexecutare, cu rea-credinţă, a uneia dintre pedepsele complementare prevăzute in art. 136 alin. (3) lit. b)-e), instanţa dispune dizolvarea persoanei juridice.
   (3) Pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, potrivit legii, iar o copie a dispozitivului hotărarii definitive de condamnare prin care s-a aplicat această pedeapsă va fi comunicată, de indată, instanţei civile competente, care va proceda la desemnarea lichidatorului.
    
Suspendarea activităţii persoanei juridice
   Art. 140. - (1) Pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice constă in interzicerea desfăşurării activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice in realizarea căreia a fost săvarşită infracţiunea.
   (2) In caz de neexecutare, cu rea-credinţă, a pedepsei complementare prevăzute in art. 136 alin. (3) lit. f), instanţa dispune suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pană la punerea in executare a pedepsei complementare, dar nu mai mult de 3 luni.
   (3) Dacă pană la implinirea termenului prevăzut in alin. (2) pedeapsa complementară nu a fost pusă in executare, instanţa dispune dizolvarea persoanei juridice.
    
Neaplicarea dizolvării sau suspendării activităţii persoanei juridice
   Art. 141. - (1) Pedepsele complementare prevăzute in art. 136 alin. (3) lit. a) şi lit. b) nu pot fi aplicate instituţiilor publice, partidelor politice, sindicatelor, patronatelor şi organizaţiilor religioase ori aparţinand minorităţilor naţionale, constituite potrivit legii.
   (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi persoanelor juridice care işi desfăşoară activitatea in domeniul presei.
    
Inchiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice
   Art. 142. - (1) Pedeapsa complementară a inchiderii unor puncte de lucru ale persoanei juridice constă in inchiderea unuia sau mai multora dintre punctele de lucru aparţinand persoanei juridice cu scop lucrativ, in care s-a desfăşurat activitatea in realizarea căreia a fost săvarşită infracţiunea.
   (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică persoanelor juridice care işi desfăşoară activitatea in domeniul presei.
    
Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice
   Art. 143. - Pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice constă in interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice, prevăzute de lege.
    
Plasarea sub supraveghere judiciară
   Art. 144. - (1) Plasarea sub supraveghere judiciară constă in desemnarea de către instanţă a unui administrator judiciar sau a unui mandatar judiciar care va supraveghea, pe o perioadă de la unu la 3 ani, desfăşurarea activităţii ce a ocazionat săvarşirea infracţiunii.
   (2) Administratorul judiciar sau mandatarul judiciar are obligaţia de a sesiza instanţa atunci cand constată că persoana juridică nu a luat măsurile necesare in vederea prevenirii comiterii de noi infracţiuni. In cazul in care instanţa constată că sesizarea este intemeiată, dispune inlocuirea acestei pedepse cu pedeapsa prevăzută in art. 140.
   (3) Plasarea sub supraveghere judiciară nu se aplică in cazul persoanelor juridice menţionate in art. 141.
    
Afişarea sau publicarea hotărarii de condamnare
   Art. 145. - (1) Afişarea hotărarii definitive de condamnare sau publicarea acesteia se realizează pe cheltuiala persoanei juridice condamnate.
   (2) Prin afişarea sau publicarea hotărarii de condamnare nu poate fi dezvăluită identitatea altor persoane.
   (3) Afişarea hotărarii de condamnare se realizează in extras, in forma şi locul stabilite de instanţă, pentru o perioadă cuprinsă intre o lună şi 3 luni.
   (4) Publicarea hotărarii de condamnare se face in extras şi in forma stabilită de instanţă, prin intermediul presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuală, desemnate de instanţă.
   (5) Dacă publicarea se face prin presa scrisă sau audiovizuală, instanţa stabileşte numărul apariţiilor, care nu poate fi mai mare de 10, iar in cazul publicării prin alte mijloace audiovizuale durata acesteia nu poate depăşi 3 luni.
   
CAPITOLUL III
  Dispoziţii comune
    
Recidiva in cazul persoanei juridice
   Art. 146. - (1) Există recidivă pentru persoana juridică atunci cand, după rămanerea definitivă a unei hotărari de condamnare şi pană la reabilitare, persoana juridică săvarşeşte din nou o infracţiune, cu intenţie sau cu intenţie depăşită.
   (2) In caz de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate, fără a depăşi maximul general al pedepsei amenzii.
   (3) Dacă amenda anterioară nu a fost executată, in tot sau in parte, amenda stabilită pentru noua infracţiune, potrivit alin. (2), se adaugă la pedeapsa anterioară sau la restul rămas neexecutat din aceasta.
   (4) Dispoziţiile art. 42 se aplică in mod corespunzător.
    
Atenuarea şi agravarea răspunderii penale a persoanei juridice
   Art. 147. - (1) In caz de concurs de infracţiuni, de pluralitate intermediară sau de cauze de atenuare ori agravare a răspunderii penale, persoanei juridice i se aplică regimul amenzii prevăzut de lege pentru persoana fizică.
   (2) In caz de pluralitate de infracţiuni, pedepsele complementare de natură diferită, cu excepţia dizolvării, sau cele de aceeaşi natură, dar cu conţinut diferit, se cumulează, iar dintre pedepsele complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea.
   (3) In caz de pluralitate de infracţiuni, măsurile de siguranţă luate conform art. 112 se cumulează.
    
Prescripţia răspunderii penale
   Art. 148. - Răspunderea penală a persoanei juridice se prescrie in condiţiile prevăzute de lege pentru persoana fizică, dispoziţiile art. 153-156 aplicandu-se in mod corespunzător.
    
Prescripţia executării pedepsei
   Art. 149. - (1) Termenul de prescripţie a executării pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice este de 5 ani.
   (2) Executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice se prescrie intr-un termen de 3 ani, care curge de la data la care pedeapsa amenzii a fost executată sau considerată ca executată.
   (3) Dispoziţiile art. 161, art. 162 alin. (2), art. 163 şi art. 164 se aplică in mod corespunzător.
    
Reabilitarea persoanei juridice
   Art. 150. - Reabilitarea persoanei juridice are loc de drept dacă, in decurs de 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii sau pedeapsa complementară a fost executată sau considerată ca executată, aceasta nu a mai săvarşit nicio altă infracţiune.
    
Efectele comasării şi divizării persoanei juridice
   Art. 151. - (1) In cazul pierderii personalităţii juridice prin fuziune, absorbţie sau divizare intervenită după comiterea infracţiunii, răspunderea penală şi consecinţele acesteia se vor angaja:
   a) in sarcina persoanei juridice create prin fuziune;
   b) in sarcina persoanei juridice absorbante;
   c) in sarcina persoanelor juridice care au fost create prin divizare sau care au dobandit fracţiuni din patrimoniul persoanei divizate.
   (2) In cazul prevăzut la alin. (1), la individualizarea pedepsei se va ţine seama de cifra de afaceri, respectiv de valoarea activului patrimonial al persoanei juridice care a comis infracţiunea, precum şi de partea din patrimoniul acesteia care a fost transmisă fiecărei persoane juridice participante la operaţiune.
   
TITLUL VII
  Cauzele care inlătură răspunderea penală
    
Efectele amnistiei
   Art. 152. - (1) Amnistia inlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvarşită. Dacă intervine după condamnare, ea inlătură şi executarea pedepsei pronunţate, precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. Amenda incasată anterior amnistiei nu se restituie.
   (2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate.
    
Prescripţia răspunderii penale
   Art. 153. - (1) Prescripţia inlătură răspunderea penală.
   (2) Prescripţia nu inlătură răspunderea penală in cazul infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război.
    
Termenele de prescripţie a răspunderii penale
   Art. 154. - (1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt:
   a) 15 ani, cand legea prevede pentru infracţiunea săvarşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa inchisorii mai mare de 20 de ani;
   b) 10 ani, cand legea prevede pentru infracţiunea săvarşită pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani;
   c) 8 ani, cand legea prevede pentru infracţiunea săvarşită pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;
   d) 5 ani, cand legea prevede pentru infracţiunea săvarşită pedeapsa inchisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani;
   e) 3 ani, cand legea prevede pentru infracţiunea săvarşită pedeapsa inchisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.
   (2) Termenele prevăzute in prezentul articol incep să curgă de la data săvarşirii infracţiunii. In cazul infracţiunilor continue termenul curge de la data incetării acţiunii sau inacţiunii, in cazul infracţiunilor continuate, de la data săvarşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, iar in cazul infracţiunilor de obicei, de la data săvarşirii ultimului act.
   (3) In cazul infracţiunilor progresive, termenul de prescripţie a răspunderii penale incepe să curgă de la data săvarşirii acţiunii sau inacţiunii şi se calculează in raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs.
   (4) In cazul infracţiunilor contra libertăţii şi integrităţii sexuale, săvarşite faţă de un minor, termenul de prescripţie incepe să curgă de la data la care acesta a devenit major. Dacă minorul a decedat inainte de implinirea majoratului, termenul de prescripţie incepe să curgă de la data decesului.
    
Intreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale
   Art. 155. - (1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se intrerupe prin indeplinirea oricărui act de procedură in cauză.
   (2) După fiecare intrerupere incepe să curgă un nou termen de prescripţie.
   (3) Intreruperea cursului prescripţiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacă actul de intrerupere priveşte numai pe unii dintre ei.
   (4) Termenele prevăzute in art. 154, dacă au fost depăşite cu incă o jumătate, vor fi socotite indeplinite oricate intreruperi ar interveni.
   (5) Admiterea in principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripţie a răspunderii penale.
    
Suspendarea cursului prescripţiei răspunderii penale
   Art. 156. - (1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cat o dispoziţie legală sau o imprejurare de neprevăzut ori de neinlăturat impiedică punerea in mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.
   (2) Prescripţia işi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare.
    
Lipsa plangerii prealabile
   Art. 157. - (1) In cazul infracţiunilor pentru care punerea in mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plangeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plangeri inlătură răspunderea penală.
   (2) Fapta care a adus o vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plangerea prealabilă s-a făcut numai de către una dintre ele.
   (3) Fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice sau juridice care au participat la săvarşirea acesteia, chiar dacă plangerea prealabilă s-a făcut numai cu privire la una dintre acestea.
   (4) In cazul in care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitatea de exerciţiu restransă sau o persoană juridică ce este reprezentată de făptuitor, acţiunea penală se poate pune in mişcare şi din oficiu.
   (5) Dacă persoana vătămată a decedat sau in cazul persoanei juridice aceasta a fost lichidată, inainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru introducerea plangerii, acţiunea penală poate fi pusă in mişcare din oficiu.
    
Retragerea plangerii prealabile
   Art. 158. - (1) Retragerea plangerii prealabile poate interveni pană la pronunţarea unei hotărari definitive, in cazul infracţiunilor pentru care punerea in mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plangeri prealabile.
   (2) Retragerea plangerii prealabile inlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plangerea a fost retrasă.
   (3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, retragerea plangerii prealabile se face numai de reprezentanţii lor legali. In cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restransă, retragerea se face cu incuviinţarea persoanelor prevăzute de lege.
   (4) In cazul infracţiunilor pentru care punerea in mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plangeri prealabile, dar acţiunea penală a fost pusă in mişcare din oficiu in condiţiile legii, retragerea plangerii produce efecte numai dacă este insuşită de procuror.
    
Impăcarea
   Art. 159. - (1) Impăcarea poate interveni in cazul in care punerea in mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede in mod expres.
   (2) Impăcarea inlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă.
   (3) Impăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele intre care a intervenit şi dacă are loc pană la citirea actului de sesizare a instanţei.
   (4) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, impăcarea se face numai de reprezentanţii lor legali, iar persoanele cu capacitate de exerciţiu restransă se pot impăca cu incuviinţarea persoanelor prevăzute de lege.
   (5) In cazul persoanei juridice, impăcarea se realizează de reprezentantul său legal sau convenţional ori de către persoana desemnată in locul acestuia. Impăcarea intervenită intre persoana juridică ce a săvarşit infracţiunea şi persoana vătămată nu produce efecte faţă de persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiaşi fapte.
   (6) In cazul in care infracţiunea este săvarşită de reprezentantul persoanei juridice vătămate, dispoziţiile art. 158 alin. (4) se aplică in mod corespunzător.
   
TITLUL VIII
  Cauzele care inlătură sau modifică executarea pedepsei
    
Efectele graţierii
   Art. 160. - (1) Graţierea are ca efect inlăturarea, in totul sau in parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia in alta mai uşoară.
   (2) Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare şi măsurilor educative neprivative de libertate, in afară de cazul cand se dispune altfel prin actul de graţiere.
   (3) Graţierea nu are efect asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate.
   (4) Graţierea nu are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere, in afară de cazul in care se dispune altfel prin actul de graţiere.
    
Prescripţia executării pedepsei
   Art. 161. - (1) Prescripţia inlătură executarea pedepsei principale.
   (2) Prescripţia nu inlătură executarea pedepselor principale pronunţate pentru infracţiunile de genocid, contra umanităţii şi de război.
    
Termenele de prescripţie a executării pedepsei
   Art. 162. - (1) Termenele de prescripţie a executării pedepsei pentru persoana fizică sunt:
   a) 20 de ani, cand pedeapsa care urmează a fi executată este detenţiunea pe viaţă sau inchisoarea mai mare de 15 ani;
   b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, in cazul celorlalte pedepse cu inchisoarea;
   c) 3 ani, in cazul cand pedeapsa este amenda.
   (2) Termenele prevăzute in alin. (1) se socotesc de la data cand hotărarea de condamnare a rămas definitivă.
   (3) In cazul revocării sau anulării amanării aplicării pedepsei, suspendării executării pedepsei sub supraveghere ori liberării condiţionate, termenul de prescripţie incepe să curgă de la data cand hotărarea de revocare sau anulare a rămas definitivă.
   (4) In cazul revocării liberării condiţionate, in condiţiile art. 104 alin. (1), termenul de prescripţie incepe să curgă de la data cand hotărarea de revocare a rămas definitivă şi se calculează in raport cu restul de pedeapsă neexecutat.
   (5) In cazul inlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa inchisorii, termenul de prescripţie curge de la data cand hotărarea de inlocuire a rămas definitivă şi se calculează in raport cu durata pedepsei inchisorii.
   (6) Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice şi măsurile de siguranţă nu se prescriu.
   (7) Prin pedeapsa ce se execută se inţelege pedeapsa stabilită de instanţă, ţinandu-se cont de cauzele ulterioare de modificare a acesteia.
    
Intreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei
   Art. 163. - (1) Cursul termenului de prescripţie a executării pedepsei se intrerupe prin inceperea executării pedepsei. Sustragerea de la executare, după inceperea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescripţie de la data sustragerii.
   (2) Cursul termenului de prescripţie a executării se intrerupe şi prin săvarşirea din nou a unei infracţiuni.
   (3) Cursul termenului de prescripţie a executării pedepsei amenzii se intrerupe şi prin inlocuirea obligaţiei de plată a amenzii cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată in folosul comunităţii.
    
Suspendarea cursului prescripţiei executării pedepsei
   Art. 164. - (1) Cursul termenului prescripţiei executării pedepsei este suspendat in cazurile şi condiţiile prevăzute in Codul de procedură penală.
   (2) Prescripţia işi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare.
   
TITLUL IX
  Cauzele care inlătură consecinţele condamnării
    
Reabilitarea de drept
   Art. 165. - Reabilitarea are loc de drept in cazul condamnării la pedeapsa amenzii, la pedeapsa inchisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa inchisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă in decurs de 3 ani condamnatul nu a săvarşit o altă infracţiune.
    
Reabilitarea judecătorească
   Art. 166. - (1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţă, după implinirea următoarelor termene:
   a) 4 ani, in cazul condamnării la pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani;
   b) 5 ani, in cazul condamnării la pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;
   c) 7 ani, in cazul condamnării la pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani sau in cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă, comutată sau inlocuită cu pedeapsa inchisorii;
   d) 10 ani, in cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, considerată executată ca urmare a graţierii, a implinirii termenului de prescripţie a executării pedepsei sau a liberării condiţionate.
   (2) Condamnatul decedat pană la implinirea termenului de reabilitare poate fi reabilitat dacă instanţa, evaluand comportarea condamnatului pană la deces, apreciază că merită acest beneficiu.
    
Calculul termenului de reabilitare
   Art. 167. - (1) Termenele prevăzute in art. 165 şi art. 166 se socotesc de la data cand a luat sfarşit executarea pedepsei principale sau de la data cand aceasta s-a prescris.
   (2) Pentru cei condamnaţi la pedeapsa amenzii, termenul curge din momentul in care amenda a fost achitată integral sau executarea ei s-a stins in orice alt mod.
   (3) In caz de graţiere totală sau de graţiere a restului de pedeapsă, termenul curge de la data actului de graţiere, dacă la acea dată hotărarea de condamnare era definitivă, sau de la data rămanerii definitive a hotărarii de condamnare, dacă actul de graţiere se referă la infracţiuni in curs de judecată.
   (4) In caz de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, termenul curge de la data implinirii termenului de supraveghere.
   (5) In cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează in raport cu pedeapsa cea mai grea şi curge de la data executării ultimei pedepse.
    
Condiţiile reabilitării judecătoreşti
   Art. 168. - Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat intruneşte următoarele condiţii:
   a) nu a săvarşit o altă infracţiune in intervalul de timp prevăzut in art. 166;
   b) a achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a indeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărarea de condamnare, afară de cazul cand acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le indeplinească sau cand partea civilă a renunţat la despăgubiri.
    
Efectele reabilitării de drept sau judecătoreşti
   Art. 169. - (1) Reabilitarea face să inceteze decăderile şi interdicţiile, precum şi incapacităţile care rezultă din condamnare.
   (2) Reabilitarea nu are ca urmare obligaţia de reintegrare in funcţia din care condamnatul a fost scos in urma condamnării ori de redare a gradului militar pierdut.
   (3) Reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă.
    
Reinnoirea cererii de reabilitare judecătorească
   Art. 170. - (1) In caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nouă cerere decat după un termen de un an, care se socoteşte de la data respingerii cererii prin hotărare definitivă.
   (2) Condiţiile prevăzute in art. 168 trebuie să fie indeplinite şi pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.
   (3) Cererea respinsă ca urmare a neindeplinirii unor condiţii de formă poate fi reinnoită potrivit Codului de procedură penală.
    
Anularea reabilitării
   Art. 171. - Reabilitarea judecătorească va fi anulată cand, după acordarea ei, s-a descoperit că cel reabilitat mai săvarşise o infracţiune care, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare.
   
TITLUL X
  Inţelesul unor termeni sau expresii in legea penală
    
Dispoziţii generale
   Art. 172. - Ori de cate ori legea penală foloseşte un termen sau o expresie dintre cele arătate in prezentul titlu, inţelesul acesteia este cel prevăzut in articolele următoare, afară de cazul cand legea penală dispune altfel.
    
Legea penală
   Art. 173. - Prin lege penală se inţelege orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă in legi organice, ordonanţe de urgenţă sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege.
    
Săvarşirea unei infracţiuni
   Art. 174. - Prin săvarşirea unei infracţiuni sau comiterea unei infracţiuni se inţelege săvarşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă, precum şi participarea la comiterea acestora in calitate de coautor, instigator sau complice.
    
Funcţionar public
   Art. 175. - (1) Funcţionar public, in sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:
   a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite in temeiul legii, in scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;
   b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;
   c) exercită, singură sau impreună cu alte persoane, in cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarate ca fiind de utilitate publică, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
   (2) De asemenea, este considerată funcţionar public, in sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost investită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la indeplinirea respectivului serviciu public.
    
Public
   Art. 176. - Prin termenul public se inţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.
    
Membru de familie
   Art. 177. - (1) Prin membru de familie se inţelege:
   a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude;
   b) soţul;
   c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, in cazul in care convieţuiesc.
   (2) Dispoziţiile din legea penală privitoare la membru de familie, in limitele prevăzute in alin. (1) lit. a), se aplică, in caz de adopţie, şi persoanei adoptate ori descendenţilor acesteia in raport cu rudele fireşti.
    
Informaţii secrete de stat şi inscrisuri oficiale
   Art. 178. - (1) Informaţii secrete de stat sunt informaţiile clasificate astfel, potrivit legii.
   (2) Inscris oficial este orice inscris care emană de la o persoană juridică dintre cele la care se referă art. 176 ori de la persoana prevăzută in art. 175 alin. (2) sau care aparţine unor asemenea persoane.
    
Arme
   Art. 179. - (1) Arme sunt instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate astfel prin dispoziţii legale.
   (2) Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme şi care au fost intrebuinţate pentru atac.
    
Instrument de plată electronică
   Art. 180. - Prin instrument de plată electronică se inţelege un instrument care permite titularului să efectueze retrageri de numerar, incărcarea şi descărcarea unui instrument de monedă electronică, precum şi transferuri de fonduri, altele decat cele ordonate şi executate de către instituţii financiare.
    
Sistem informatic şi date informatice
   Art. 181. - (1) Prin sistem informatic se inţelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate in relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic.
   (2) Prin date informatice se inţelege orice reprezentare a unor fapte, informaţii sau concepte intr-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic.
    
Exploatarea unei persoane
   Art. 182. - Prin exploatarea unei persoane se inţelege:
   a) supunerea la executarea unei munci sau indeplinirea de servicii, in mod forţat;
   b) ţinerea in stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;
   c) obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice in vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală;
   d) obligarea la practicarea cerşetoriei;
   e) prelevarea de organe in mod ilegal.
    
Consecinţe deosebit de grave
   Art. 183. - Prin consecinţe deosebit de grave se inţelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei.
    
Faptă săvarşită in public
   Art. 184. - Fapta se consideră săvarşită in public atunci cand a fost comisă:
   a) intr-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană;
   b) in orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane;
   c) intr-un loc neaccesibil publicului, insă cu intenţia ca fapta să fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane;
   d) intr-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante.
    
Timp de război
   Art. 185. - Prin timp de război se inţelege durata stării de mobilizare a forţelor armate sau durata stării de război.
    
Calculul timpului
   Art. 186. - (1) La calcularea timpului ziua se socoteşte de 24 de ore, săptămana de 7 zile, iar anul de 12 luni. Luna şi anul se socotesc implinite cu o zi inainte de ziua corespunzătoare datei de la care au inceput să curgă.
   (2) Dacă limita de pedeapsă este exprimată intr-un termen pe luni care nu este divizibil cu fracţia de majorare sau reducere ce ar urma să se aplice, fracţia se va aplica asupra termenului transformat in zile, după care durata obţinută se transformă in luni. In acest caz, luna se socoteşte de 30 de zile şi se iau in calcul doar zilele intregi rezultate din aplicarea fracţiei.
   (3) In cazul limitelor de pedeapsă exprimate in ani se aplică in mod corespunzător dispoziţiile alin. (2), transformarea făcandu-se intre ani şi luni.
    
Pedeapsă prevăzută de lege
   Art. 187. - Prin pedeapsă prevăzută de lege se inţelege pedeapsa prevăzută in textul de lege care incriminează fapta săvarşită in forma consumată, fără luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
   
PARTEA SPECIALĂ
   
TITLUL I
  Infracţiuni contra persoanei
   
CAPITOLUL I
  Infracţiuni contra vieţii
    
Omorul
   Art. 188. - (1) Uciderea unei persoane se pedepseşte cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Tentativa se pedepseşte.
    
Omorul calificat
   Art. 189. - (1) Omorul săvarşit in vreuna dintre următoarele imprejurări:
   a) cu premeditare;
   b) din interes material;
   c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse;
   d) pentru a inlesni sau a ascunde săvarşirea altei infracţiuni;
   e) de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor;
   f) asupra a două sau mai multor persoane;
   g) asupra unei femei gravide;
   h) prin cruzimi,
    se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau inchisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Tentativa se pedepseşte.
    
Uciderea la cererea victimei
   Art. 190. - Uciderea săvarşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat, se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
    
Determinarea sau inlesnirea sinuciderii
   Art. 191. - (1) Fapta de a determina sau inlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 7 ani.
   (2) Cand fapta prevăzută in alin. (1) s-a săvarşit faţă de un minor cu varsta cuprinsă intre 13 şi 18 ani sau faţă de o persoană cu discernămant diminuat, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 10 ani.
   (3) Determinarea sau inlesnirea sinuciderii, săvarşită faţă de un minor care nu a implinit varsta de 13 ani sau faţă de o persoană care nu a putut să-şi dea seama de consecinţele acţiunilor sau inacţiunilor sale ori nu putea să le controleze, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepseşte cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (4) Dacă actele de determinare sau inlesnire prevăzute in alin. (1)-(3) au fost urmate de o incercare de sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
    
Uciderea din culpă
   Art. 192. - (1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (2) Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani. Cand incălcarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea insăşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
   (3) Dacă prin fapta săvarşită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) se majorează cu jumătate.
   
CAPITOLUL II
  Infracţiuni contra integrităţii corporale sau sănătăţii
    
Lovirea sau alte violenţe
   Art. 193. - (1) Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
   (2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de ingrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
   (3) Acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
    
Vătămarea corporală
   Art. 194. - (1) Fapta prevăzută in art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe:
   a) o infirmitate;
   b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de ingrijiri medicale;
   c) un prejudiciu estetic grav şi permanent;
   d) avortul;
   e) punerea in primejdie a vieţii persoanei, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
   (2) Cand fapta a fost săvarşită in scopul producerii uneia dintre consecinţele prevăzute in alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. c), pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani.
   (3) Tentativa la infracţiunea prevăzută in alin. (2) se pedepseşte.
    
Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte
   Art. 195. - Dacă vreuna dintre faptele prevăzute in art. 193 şi art. 194 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 6 la 12 ani.
    
Vătămarea corporală din culpă
   Art. 196. - (1) Fapta prevăzută in art. 193 alin. (2) săvarşită din culpă de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau in desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea insăşi infracţiune se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
   (2) Fapta prevăzută in art. 194 alin. (1) săvarşită din culpă se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
   (3) Cand fapta prevăzută in alin. (2) a fost săvarşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
   (4) Dacă urmările prevăzute in alin. (1)-(3) s-au produs faţă de două sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
   (5) Dacă nerespectarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau desfăşurarea activităţii care a condus la comiterea faptelor prevăzute in alin. (1) şi alin. (3) constituie prin ea insăşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
   (6) Acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
    
Relele tratamente aplicate minorului
   Art. 197. - Punerea in primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinţi sau de orice persoană in grija căreia se află minorul, se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Incăierarea
   Art. 198. - (1) Participarea la o incăierare intre mai multe persoane se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
   (2) Dacă in cursul incăierării s-a cauzat o vătămare corporală uneia sau mai multor persoane şi nu se cunoaşte care dintre participanţi a produs urmările, se aplică tuturor pedeapsa inchisorii de la unu la 5 ani, cu excepţia victimei, care răspunde potrivit alin. (1).
   (3) Cand prin fapta săvarşită in condiţiile alin. (2) s-a cauzat moartea unei persoane, pedeapsa este inchisoarea de la 6 la 12 ani, iar dacă s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
   (4) Nu se pedepseşte cel care a fost prins in incăierare impotriva voinţei sale sau care a incercat să-i despartă pe alţii.
   
CAPITOLUL III
  Infracţiuni săvarşite asupra unui membru de familie
    
Violenţa in familie
   Art. 199. - (1) Dacă faptele prevăzute in art. 188, art. 189 şi art. 193-195 sunt săvarşite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.
   (2) In cazul infracţiunilor prevăzute in art. 193 şi art. 196 săvarşite asupra unui membru de familie, acţiunea penală poate fi pusă in mişcare şi din oficiu. Impăcarea inlătură răspunderea penală.
    
Uciderea ori vătămarea nou-născutului săvarşită de către mamă
   Art. 200. - (1) Uciderea copilului nou-născut imediat după naştere, dar nu mai tarziu de 24 de ore, săvarşită de către mama aflată in stare de tulburare psihică se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (2) Dacă faptele prevăzute in art. 193-195 sunt săvarşite asupra copilului nou-născut imediat după naştere, dar nu mai tarziu de 24 de ore, de către mama aflată in stare de tulburare psihică, limitele speciale ale pedepsei sunt de o lună şi, respectiv, 3 ani.
   
CAPITOLUL IV
  Agresiuni asupra fătului
    
Intreruperea cursului sarcinii
   Art. 201. - (1) Intreruperea cursului sarcinii săvarşită in vreuna dintre următoarele imprejurări:
   a) in afara instituţiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate in acest scop;
   b) de către o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate obstetrică-ginecologie şi drept de liberă practică medicală in această specialitate;
   c) dacă varsta sarcinii a depăşit paisprezece săptămani, se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Intreruperea cursului sarcinii, săvarşită in orice condiţii, fără consimţămantul femeii insărcinate, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (3) Dacă prin faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) s-a cauzat femeii insărcinate o vătămare corporală, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea femeii insărcinate, pedeapsa este inchisoarea de la 6 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (4) Cand faptele au fost săvarşite de un medic, pe langă pedeapsa inchisorii, se va aplica şi interzicerea exercitării profesiei de medic.
   (5) Tentativa la infracţiunile prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte.
   (6) Nu constituie infracţiune intreruperea cursului sarcinii in scop terapeutic efectuată de un medic de specialitate obstetrică-ginecologie, pană la varsta sarcinii de douăzeci şi patru de săptămani, sau intreruperea ulterioară a cursului sarcinii, in scop terapeutic, in interesul mamei sau al fătului.
   (7) Nu se pedepseşte femeia insărcinată care işi intrerupe cursul sarcinii.
    
Vătămarea fătului
   Art. 202. - (1) Vătămarea fătului, in timpul naşterii, care a impiedicat instalarea vieţii extrauterine se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 7 ani.
   (2) Vătămarea fătului, in timpul naşterii, care a cauzat ulterior copilului o vătămare corporală, se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
   (3) Vătămarea fătului in timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior copilului o vătămare corporală, se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani, iar dacă a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
   (4) Vătămarea fătului săvarşită in timpul naşterii de către mama aflată in stare de tulburare psihică se sancţionează cu pedeapsa prevăzută in alin. (1) şi alin. (2), ale cărei limite se reduc la jumătate.
   (5) Dacă faptele prevăzute in alin. (1)-(4) au fost săvarşite din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
   (6) Nu constituie infracţiune faptele prevăzute in alin. (1)-(3) săvarşite de un medic sau de persoana autorizată să asiste naşterea sau să urmărească sarcina, dacă acestea au fost săvarşite in cursul actului medical, cu respectarea prevederilor specifice profesiei şi au fost făcute in interesul femeii gravide sau al fătului, ca urmare a riscului inerent exercitării actului medical.
   (7) Vătămarea fătului in perioada sarcinii de către femeia insărcinată nu se pedepseşte.
   
CAPITOLUL V
  Infracţiuni privind obligaţia de asistenţă a celor in primejdie
    
Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate in dificultate
   Art. 203. - (1) Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunţa de indată autorităţile de către cel care a găsit o persoană a cărei viaţă, integritate corporală sau sănătate este in pericol şi nu are putinţa de a se salva se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
   (2) Fapta nu constituie infracţiune dacă, prin acordarea ajutorului, autorul s-ar expune unui pericol grav cu privire la viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa.
    
Impiedicarea ajutorului
   Art. 204. - Impiedicarea intervenţiei ajutoarelor pentru salvarea unei persoane de la un pericol iminent şi grav pentru viaţa, integritatea corporală sau sănătatea acesteia se pedepseşte cu inchisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
   
CAPITOLUL VI
  Infracţiuni contra libertăţii persoanei
    
Lipsirea de libertate in mod ilegal
   Art. 205. - (1) Lipsirea de libertate a unei persoane in mod ilegal se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 7 ani.
   (2) Se consideră lipsire de libertate şi răpirea unei persoane aflate in imposibilitatea de a-şi exprima voinţa ori de a se apăra.
   (3) Dacă fapta este săvarşită:
   a) de către o persoană inarmată;
   b) asupra unui minor;
   c) punand in pericol sănătatea sau viaţa victimei, pedeapsa este inchisoarea cuprinsă intre 3 şi 10 ani.
   (4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (5) Tentativa la infracţiunile prevăzute in alin. (1)-(3) se pedepseşte.
    
Ameninţarea
   Art. 206. - (1) Fapta de a ameninţa o persoană cu săvarşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare indreptate impotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să ii producă o stare de temere, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.
   (2) Acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
    
Şantajul
   Art. 207. - (1) Constrangerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, in scopul de a dobandi in mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea in vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, in scopul prevăzut in alin. (1).
   (3) Dacă faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) au fost comise in scopul de a dobandi in mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
    
Hărţuirea
   Art. 208. - (1) Fapta celui care, in mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori ii supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzandu-i astfel o stare de temere, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.
   (2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, ii cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu inchisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
   (3) Acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
   
CAPITOLUL VII
  Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile
    
Sclavia
   Art. 209. - Punerea sau ţinerea unei persoane in stare de sclavie, precum şi traficul de sclavi se pedepsesc cu inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Traficul de persoane
   Art. 210. - (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane in scopul exploatării acesteia, săvarşită:
   a) prin constrangere, răpire, inducere in eroare sau abuz de autoritate;
   b) profitand de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;
   c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase in schimbul consimţămantului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Consimţămantul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.
    
Traficul de minori
   Art. 211. - (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, in scopul exploatării acestuia, se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Dacă fapta a fost săvarşită in condiţiile art. 210 alin. (1), pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (3) Consimţămantul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.
    
Supunerea la muncă forţată sau obligatorie
   Art. 212. - Fapta de a supune o persoană, in alte cazuri decat cele prevăzute de dispoziţiile legale, la prestarea unei munci impotriva voinţei sale sau la o muncă obligatorie se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 3 ani.
    
Proxenetismul
   Art. 213. - (1) Determinarea sau inlesnirea practicării prostituţiei ori obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) In cazul in care determinarea la inceperea sau continuarea practicării prostituţiei s-a realizat prin constrangere, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (3) Dacă faptele sunt săvarşite faţă de un minor, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.
   (4) Prin practicarea prostituţiei se inţelege intreţinerea de acte sexuale cu diferite persoane in scopul obţinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.
    
Exploatarea cerşetoriei
   Art. 214. - (1) Fapta persoanei care determină un minor sau o persoană cu dizabilităţi fizice ori psihice să apeleze in mod repetat la mila publicului pentru a cere ajutor material sau beneficiază de foloase patrimoniale de pe urma acestei activităţi se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Dacă fapta este săvarşită in următoarele imprejurări:
   a) de părinte, tutore, curator ori de către cel care are in ingrijire persoana care cerşeşte;
   b) prin constrangere, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani.
    
Folosirea unui minor in scop de cerşetorie
   Art. 215. - Fapta majorului care, avand capacitatea de a munci, apelează in mod repetat la mila publicului, cerand ajutor material, folosindu-se in acest scop de prezenţa unui minor, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
    
Folosirea serviciilor unei persoane exploatate
   Art. 216. - Fapta de a utiliza serviciile prevăzute in art. 182, prestate de o persoană despre care beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori, se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
    
Sancţionarea tentativei
   Art. 217. - Tentativa la infracţiunile prevăzute in art. 209-211 şi art. 213 alin. (2) se pedepseşte.
   
CAPITOLUL VIII
  Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale
    
Violul
   Art. 218. - (1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvarşit prin constrangere, punere in imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitand de această stare, se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise in condiţiile alin. (1).
   (3) Pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci cand:
   a) victima se află in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
   b) victima este rudă in linie directă, frate sau soră;
   c) victima nu a implinit varsta de 16 ani;
   d) fapta a fost comisă in scopul producerii de materiale pornografice;
   e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;
   f) fapta a fost săvarşită de două sau mai multe persoane impreună.
   (4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (5) Acţiunea penală pentru fapta prevăzută in alin. (1) şi alin. (2) se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
   (6) Tentativa la infracţiunile prevăzute in alin. (1)-(3) se pedepseşte.
    
Agresiunea sexuală
   Art. 219. - (1) Actul de natură sexuală, altul decat cele prevăzute in art. 218, cu o persoană, săvarşit prin constrangere, punere in imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori profitand de această stare, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci cand:
   a) victima se află in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
   b) victima este rudă in linie directă, frate sau soră;
   c) victima nu a implinit varsta de 16 ani;
   d) fapta a fost comisă in scopul producerii de materiale pornografice;
   e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;
   f) fapta a fost săvarşită de două sau mai multe persoane impreună.
   (3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (4) Dacă actele de agresiune sexuală au fost precedate sau urmate de săvarşirea actelor sexuale prevăzute in art. 218 alin. (1) şi alin. (2), fapta constituie viol.
   (5) Acţiunea penală pentru fapta prevăzută in alin. (1) se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
   (6) Tentativa la infracţiunile prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte.
    
Actul sexual cu un minor
   Art. 220. - (1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu varsta intre 13 şi 15 ani se pedepsesc cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (2) Fapta prevăzută in alin. (1), săvarşită asupra unui minor care nu a implinit varsta de 13 ani, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (3) Fapta prevăzută in alin. (1), comisă de un major cu un minor cu varsta intre 13 şi 18 ani, cand majorul a abuzat de autoritatea ori influenţa sa asupra victimei, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (4) Fapta prevăzută in alin. (1)-(3) se sancţionează cu inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, atunci cand:
   a) minorul este rudă in linie directă, frate sau soră;
   b) minorul se află in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
   c) a fost comisă in scopul producerii de materiale pornografice.
   (5) Faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) nu se sancţionează dacă diferenţa de varstă nu depăşeşte 3 ani.
    
Coruperea sexuală a minorilor
   Art. 221. - (1) Comiterea unui act de natură sexuală, altul decat cel prevăzut in art. 220, impotriva unui minor care nu a implinit varsta de 13 ani, precum şi determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act se pedepsesc cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (2) Pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, atunci cand:
   a) minorul este rudă in linie directă, frate sau soră;
   b) minorul se află in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
   c) fapta a fost comisă in scopul producerii de materiale pornografice.
   (3) Actul sexual de orice natură săvarşit de un major in prezenţa unui minor care nu a implinit varsta de 13 ani se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
   (4) Determinarea de către un major a unui minor care nu a implinit varsta de 13 ani să asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibiţionist ori la spectacole sau reprezentaţii in cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură, precum şi punerea la dispoziţia acestuia de materiale cu caracter pornografic se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
   (5) Faptele prevăzute in alin. (1) nu se sancţionează dacă diferenţa de varstă nu depăşeşte 3 ani.
    
Racolarea minorilor in scopuri sexuale
   Art. 222. - Fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a implinit varsta de 13 ani să se intalnească, in scopul comiterii unui act dintre cele prevăzute in art. 220 sau art. 221, inclusiv atunci cand propunerea a fost făcută prin mijloacele de transmitere la distanţă, se pedepseşte cu inchisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
    
Hărţuirea sexuală
   Art. 223. - (1) Pretinderea in mod repetat de favoruri de natură sexuală in cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă intr-o situaţie umilitoare, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
   (2) Acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
   
CAPITOLUL IX
  Infracţiuni ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private
    
Violarea de domiciliu
   Art. 224. - (1) Pătrunderea fără drept, in orice mod, intr-o locuinţă, incăpere, dependinţă sau loc imprejmuit ţinand de acestea, fără consimţămantul persoanei care le foloseşte, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
   (2) In cazul in care fapta este săvarşită de o persoană inarmată, in timpul nopţii ori prin folosire de calităţi mincinoase, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
   (3) Acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
    
Violarea sediului profesional
   Art. 225. - (1) Pătrunderea fără drept, in orice mod, in oricare dintre sediile unde o persoană juridică sau fizică işi desfăşoară activitatea profesională ori refuzul de a le părăsi la cererea persoanei indreptăţite se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
   (2) In cazul in care fapta este săvarşită de o persoană inarmată, in timpul nopţii ori prin folosire de calităţi mincinoase, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
   (3) Acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
    
Violarea vieţii private
   Art. 226. - (1) Atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau inregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau inregistrarea audio a unei persoane aflate intr-o locuinţă sau incăpere ori dependinţă ţinand de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseşte cu inchisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
   (2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute in alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
   (3) Acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
   (4) Nu constituie infracţiune fapta săvarşită:
   a) de către cel care a participat la intalnirea cu persoana vătămată in cadrul căreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim;
   b) dacă persoana vătămată a acţionat explicit cu intenţia de a fi văzută ori auzită de făptuitor;
   c) dacă făptuitorul surprinde săvarşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvarşirii unei infracţiuni;
   d) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decat prejudiciul produs persoanei vătămate.
   (5) Plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de inregistrare audio sau video, in scopul săvarşirii faptelor prevăzute in alin. (1) şi alin. (2), se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
    
Divulgarea secretului profesional
   Art. 227. - (1) Divulgarea, fără drept, a unor date sau informaţii privind viaţa privată a unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela care a luat cunoştinţă despre acestea in virtutea profesiei ori funcţiei şi care are obligaţia păstrării confidenţialităţii cu privire la aceste date, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
   
TITLUL II
  Infracţiuni contra patrimoniului
   
CAPITOLUL I
  Furtul
    
Furtul
   Art. 228. - (1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţămantul acestuia, in scopul de a şi-l insuşi pe nedrept, se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine in intregime sau in parte făptuitorului, dar in momentul săvarşirii acel bun se găsea in posesia sau detenţia legitimă a altei persoane.
   (3) Se consideră bunuri mobile şi inscrisurile, energia electrică, precum şi orice alt fel de energie care are valoare economică.
    
Furtul calificat
   Art. 229. - (1) Furtul săvarşit in următoarele imprejurări:
   a) intr-un mijloc de transport in comun;
   b) in timpul nopţii;
   c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
   d) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase;
   e) prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere, se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (2) Dacă furtul a fost săvarşit in următoarele imprejurări:
   a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
   b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;
   c) de o persoană avand asupra sa o armă, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
   (3) Furtul privind următoarele categorii de bunuri:
   a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;
   b) componente ale sistemelor de irigaţii;
   c) componente ale reţelelor electrice;
   d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare in caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţă publică;
   e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori in caz de dezastru;
   f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;
   g) bunuri prin insuşirea cărora se pune in pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice;
   h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii, se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 10 ani.
    
Furtul in scop de folosinţă
   Art. 230. - (1) Furtul care are ca obiect un vehicul, săvarşit in scopul de a-l folosi pe nedrept, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută in art. 228 sau art. 229, după caz, ale cărei limite speciale se reduc cu o treime.
   (2) Cu pedeapsa prevăzută in alin. (1) se sancţionează folosirea fără drept a unui terminal de comunicaţii al altuia sau folosirea unui terminal de comunicaţii racordat fără drept la o reţea, dacă s-a produs o pagubă.
    
Pedepsirea unor furturi la plangerea prealabilă
   Art. 231. - Faptele prevăzute in prezentul capitol, săvarşite intre membrii de familie, de către un minor in paguba tutorelui ori de către cel care locuieşte impreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta, se pedepsesc numai la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
    
Sancţionarea tentativei
   Art. 232. - Tentativa la infracţiunile prevăzute in prezentul capitol se pedepseşte.
   
CAPITOLUL II
  Talhăria şi pirateria
    
Talhăria
   Art. 233. - Furtul săvarşit prin intrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei in stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de intrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru inlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea se pedepsesc cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Talhăria calificată
   Art. 234. - (1) Talhăria săvarşită in următoarele imprejurări:
   a) prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante;
   b) prin simularea de calităţi oficiale;
   c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
   d) in timpul nopţii;
   e) intr-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport;
   f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional, se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Talhăria săvarşită in condiţiile art. 229 alin. (3) se pedepseşte cu inchisoarea de la 5 la 12 ani.
   (3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează talhăria care a avut ca urmare vătămarea corporală.
    
Pirateria
   Art. 235. - (1) Furtul comis, prin violenţă sau ameninţare, de către o persoană care face parte din echipajul sau din pasagerii unei nave aflate in marea liberă, al bunurilor ce se găsesc pe acel vas sau pe o altă navă, se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Cu pedeapsa prevăzută in alin. (1) se sancţionează şi capturarea unei nave aflate in marea liberă sau faptul de a provoca, prin orice mijloc, naufragiul ori eşuarea acesteia, in scopul de a-şi insuşi incărcătura ei sau de a talhări persoanele aflate la bord.
   (3) Dacă pirateria a avut ca urmare vătămarea corporală, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (4) Există piraterie şi dacă fapta s-a comis pe o aeronavă sau intre aeronave şi nave.
    
Talhăria sau pirateria urmată de moartea victimei
   Art. 236. - Dacă faptele prevăzute in art. 233-235 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Sancţionarea tentativei
   Art. 237. - Tentativa la infracţiunile prevăzute in art. 233-235 se pedepseşte.
   
CAPITOLUL III
  Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea increderii
    
Abuzul de incredere
   Art. 238. - (1) Insuşirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel căruia i-a fost incredinţat in baza unui titlu şi cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
   (2) Acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
    
Abuzul de incredere prin fraudarea creditorilor
   Art. 239. - (1) Fapta debitorului de a instrăina, ascunde, deteriora sau distruge, in tot sau in parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive in scopul fraudării creditorilor se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei care, ştiind că nu va putea plăti, achiziţionează bunuri ori servicii producand o pagubă creditorului.
   (3) Acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
    
Bancruta simplă
   Art. 240. - (1) Neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, intr-un termen care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la apariţia stării de insolvenţă, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
   (2) Acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
    
Bancruta frauduloasă
   Art. 241. - (1) Fapta persoanei care, in frauda creditorilor:
   a) falsifică, sustrage sau distruge evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;
   b) infăţişează datorii inexistente sau prezintă in registrele debitorului, in alt act sau in situaţia financiară sume nedatorate;
   c) instrăinează, in caz de insolvenţă a debitorului, o parte din active se pedepseşte cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
   (2) Acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
    
Gestiunea frauduloasă
   Art. 242. - (1) Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Cand fapta prevăzută in alin. (1) a fost săvarşită de administratorul judiciar, de lichidatorul averii debitorului sau de un reprezentant sau prepus al acestora, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (3) Faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) săvarşite in scopul de a dobandi un folos patrimonial se pedepsesc cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
   (4) Acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
    
Insuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor
   Art. 243. - (1) Fapta de a nu preda in termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al său se pedepseşte cu inchisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi insuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare sau in mod fortuit in posesia făptuitorului, sau nepredarea acestuia in termen de 10 zile din momentul in care a cunoscut că bunul nu ii aparţine.
   (3) Impăcarea inlătură răspunderea penală.
    
Inşelăciunea
   Art. 244. - (1) Inducerea in eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, in scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
   (2) Inşelăciunea săvarşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el insuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
   (3) Impăcarea inlătură răspunderea penală.
    
Inşelăciunea privind asigurările
   Art. 245. - (1) Distrugerea, degradarea, aducerea in stare de neintrebuinţare, ascunderea sau instrăinarea unui bun asigurat impotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, in scopul de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată, se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (2) Fapta persoanei care, in scopul prevăzut in alin. (1), simulează, işi cauzează sau agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (3) Impăcarea inlătură răspunderea penală.
    
Deturnarea licitaţiilor publice
   Art. 246. - Fapta de a indepărta, prin constrangere sau corupere, un participant de la o licitaţie publică ori inţelegerea intre participanţi pentru a denatura preţul de adjudecare se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
    
Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile
   Art. 247. - (1) Fapta creditorului care, cu ocazia dării cu imprumut de bani sau bunuri, profitand de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată varstei, stării de sănătate, infirmităţii ori relaţiei de dependenţă in care debitorul se află faţă de el, il face să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanţă de valoare vădit disproporţionată faţă de această prestaţie se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (2) Punerea unei persoane in stare de vădită vulnerabilitate prin provocarea unei intoxicaţii cu alcool sau cu substanţe psihoactive in scopul de a o determina să consimtă la constituirea sau transmiterea unui drept real ori de creanţă sau să renunţe la un drept, dacă s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
    
Sancţionarea tentativei
   Art. 248. - Tentativa la infracţiunile prevăzute in art. 239 alin. (1), art. 241 şi art. 244-247 se pedepseşte.
   
CAPITOLUL IV
  Fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice
    
Frauda informatică
   Art. 249. - Introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, restricţionarea accesului la aceste date ori impiedicarea in orice mod a funcţionării unui sistem informatic, in scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, dacă s-a cauzat o pagubă unei persoane, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
    
Efectuarea de operaţiuni financiare in mod fraudulos
   Art. 250. - (1) Efectuarea unei operaţiuni de retragere de numerar, incărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, prin utilizarea, fără consimţămantul titularului, a unui instrument de plată electronică sau a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează efectuarea uneia dintre operaţiunile prevăzute in alin. (1), prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.
   (3) Transmiterea neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, in vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute in alin. (1), se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
    
Acceptarea operaţiunilor financiare efectuate in mod fraudulos
   Art. 251. - (1) Acceptarea unei operaţiuni de retragere de numerar, incărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, cunoscand că este efectuată prin folosirea unui instrument de plată electronică falsificat sau utilizat fără consimţămantul titularului său, se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează acceptarea uneia dintre operaţiunile prevăzute in alin. (1), cunoscand că este efectuată prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.
    
Sancţionarea tentativei
   Art. 252. - Tentativa la infracţiunile prevăzute in prezentul capitol se pedepseşte.
   
CAPITOLUL V
  Distrugerea şi tulburarea de posesie
    
Distrugerea
   Art. 253. - (1) Distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuinţare a unui bun aparţinand altuia ori impiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi inlăturarea măsurilor luate se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
   (2) Distrugerea unui inscris sub semnătură privată, care aparţine in tot sau in parte altei persoane şi serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin aceasta s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (3) Dacă fapta prevăzută in alin. (1) priveşte bunuri care fac parte din patrimoniul cultural, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (4) Distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuinţare a unui bun, săvarşită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună in pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
   (5) Dispoziţiile prevăzute in alin. (3) şi alin. (4) se aplică chiar dacă bunul aparţine făptuitorului.
   (6) Pentru faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
   (7) Tentativa faptelor prevăzute in alin. (3) şi alin. (4) se pedepseşte.
    
Distrugerea calificată
   Art. 254. - (1) Dacă faptele prevăzute in art. 253 au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Dezastrul constă in distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor lucrări, echipamente, instalaţii sau componente ale acestora şi care a avut ca urmare moartea sau vătămarea corporală a două sau mai multor persoane.
    
Distrugerea din culpă
   Art. 255. - (1) Distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuinţare, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparţine făptuitorului, in cazul in care fapta este săvarşită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună in pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
   (2) Dacă faptele au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 12 ani.
    
Tulburarea de posesie
   Art. 256. - (1) Ocuparea, in intregime sau in parte, fără drept, prin violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat in posesia altuia se pedepseşte cu inchisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
   (2) Acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
   
TITLUL III
  Infracţiuni privind autoritatea şi frontiera de stat
   
CAPITOLUL I
  Infracţiuni contra autorităţii
    
Ultrajul
   Art. 257. - (1) Ameninţarea săvarşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvarşite impotriva unui funcţionar public care indeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat in exercitarea atribuţiilor de serviciu sau in legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
   (2) Săvarşirea unei infracţiuni impotriva unui funcţionar public care indeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, in scop de intimidare sau de răzbunare, in legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
   (3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele comise in condiţiile alin. (2), dacă privesc un membru de familie al funcţionarului public.
   (4) Faptele prevăzute in alin. (1)-(3), comise asupra unui poliţist sau jandarm, aflat in exercitarea atribuţiilor de serviciu sau in legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.
    
Uzurparea de calităţi oficiale
   Art. 258. - (1) Folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exerciţiul autorităţii de stat, insoţită sau urmată de indeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta funcţionarului public care continuă să exercite o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, după ce a pierdut acest drept conform legii.
   (3) Dacă faptele prevăzute in alin. (1) sau alin. (2) au fost săvarşite de o persoană care poartă, fără drept, uniforme sau semne distinctive ale unei autorităţi publice, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani.
    
Sustragerea sau distrugerea de inscrisuri
   Art. 259. - (1) Sustragerea ori distrugerea unui inscris care se află in păstrarea ori in deţinerea unei persoane dintre cele prevăzute in art. 176 sau art. 175 alin. (2) se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (2) Dacă fapta este săvarşită de un funcţionar public in exercitarea atribuţiilor de serviciu, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
   (3) Tentativa se pedepseşte.
    
Ruperea de sigilii
   Art. 260. - (1) Inlăturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
   (2) Dacă fapta a fost săvarşită de custode, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda.
    
Sustragerea de sub sechestru
   Art. 261. - (1) Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
   (2) Dacă fapta a fost săvarşită de custode, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda.
   
CAPITOLUL II
  Infracţiuni privind frontiera de stat
    
Trecerea frauduloasă a frontierei de stat
   Art. 262. - (1) Intrarea sau ieşirea din ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a Romaniei se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Dacă fapta prevăzută in alin. (1) a fost săvarşită:
   a) in scopul sustragerii de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse ori a unei măsuri educative, privative de libertate;
   b) de către un străin declarat indezirabil ori căruia i-a fost interzis in orice mod dreptul de intrare sau de şedere in ţară, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (3) Tentativa se pedepseşte.
   (4) Fapta prevăzută in alin. (1), săvarşită de o victimă a traficului de persoane sau de minori, nu se pedepseşte.
    
Traficul de migranţi
   Art. 263. - (1) Racolarea, indrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau adăpostirea unei persoane, in scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a Romaniei, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
   (2) Cand fapta a fost săvarşită:
   a) in scopul de a obţine, direct sau indirect, un folos patrimonial;
   b) prin mijloace care pun in pericol viaţa, integritatea sau sănătatea migrantului;
   c) prin supunerea migrantului la tratamente inumane sau degradante, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (3) Tentativa se pedepseşte.
    
Facilitarea şederii ilegale in Romania
   Art. 264. - (1) Fapta persoanei care facilitează, prin orice mijloace, rămanerea ilegală pe teritoriul Romaniei a unei persoane, victimă a unei infracţiuni de trafic de persoane, de minori sau de migranţi, care nu are cetăţenia romană şi nici domiciliul in Romania, se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Dacă mijlocul folosit constituie prin el insuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
   (2) Cand fapta a fost săvarşită:
   a) in scopul de a obţine, direct sau indirect, un folos patrimonial;
   b) de către un funcţionar public aflat in exercitarea atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (3) Cand faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) sunt săvarşite cu privire la un alt străin aflat ilegal pe teritoriul Romaniei, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
    
Sustragerea de la măsurile de indepărtare de pe teritoriul Romaniei
   Art. 265. - Sustragerea de la executarea obligaţiilor instituite de autorităţile competente, de către străinul faţă de care s-a dispus măsura indepărtării de pe teritoriul Romaniei ori a fost dispusă interzicerea dreptului de şedere, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
   
TITLUL IV
  Infracţiuni contra infăptuirii justiţiei
    
Nedenunţarea
   Art. 266. - (1) Fapta persoanei care, luand cunoştinţă de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală contra vieţii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane, nu inştiinţează de indată autorităţile se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
   (2) Nedenunţarea săvarşită de un membru de familie nu se pedepseşte.
   (3) Nu se pedepseşte persoana care, inainte de punerea in mişcare a acţiunii penale impotriva unei persoane pentru săvarşirea faptei nedenunţate, incunoştinţează autorităţile competente despre aceasta sau care, chiar după punerea in mişcare a acţiunii penale, a inlesnit tragerea la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.
    
Omisiunea sesizării
   Art. 267. - (1) Funcţionarul public care, luand cunoştinţă de săvarşirea unei fapte prevăzute de legea penală in legătură cu serviciul in cadrul căruia işi indeplineşte sarcinile, omite sesizarea de indată a organelor de urmărire penală se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Cand fapta este săvarşită din culpă, pedeapsa este inchisoarea de la 3 luni la un an sau amenda.
    
Inducerea in eroare a organelor judiciare
   Art. 268. - (1) Sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plangere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori in legătură cu săvarşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscand că aceasta este nereală, se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Producerea sau ticluirea de probe nereale, in scopul de a dovedi existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori săvarşirea acesteia de către o anumită persoană, se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (3) Nu se pedepseşte persoana care a săvarşit inducerea in eroare a organelor judiciare, dacă declară, inainte de reţinerea, arestarea sau de punerea in mişcare a acţiunii penale impotriva celui faţă de care s-a făcut denunţul sau plangerea ori s-au produs probele, că denunţul, plangerea sau probele sunt nereale.
    
Favorizarea făptuitorului
   Art. 269. - (1) Ajutorul dat făptuitorului in scopul impiedicării sau ingreunării cercetărilor intr-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepseşte cu inchisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
   (2) Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decat pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvarşită de autor.
   (3) Favorizarea săvarşită de un membru de familie nu se pedepseşte.
    
Tăinuirea
   Art. 270. - (1) Primirea, dobandirea, transformarea ori inlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din imprejurările concrete că acesta provine din săvarşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia, se pedepseşte cu inchisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
   (2) Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decat pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvarşită de autor.
   (3) Tăinuirea săvarşită de un membru de familie nu se pedepseşte.
    
Obstrucţionarea justiţiei
   Art. 271. - (1) Persoana care, fiind avertizată asupra consecinţelor faptei sale:
   a) impiedică, fără drept, organul de urmărire sau instanţa să efectueze, in condiţiile legii, un act procedural;
   b) refuză să pună la dispoziţia organului de urmărire penală, instanţei sau judecătorului sindic, in tot sau in parte, datele, informaţiile, inscrisurile sau bunurile deţinute, care i-au fost solicitate in mod explicit, in condiţiile legii, in vederea soluţionării unei cauze, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
   (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică in cazul persoanei urmărite sau judecate pentru infracţiunea care formează obiectul procesului penal.
    
Influenţarea declaraţiilor
   Art. 272. - (1) Incercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrangere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvarşită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declaraţii, să işi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu prezinte probe, intr-o cauză penală, civilă sau in orice altă procedură judiciară, se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani. Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el insuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
   (2) Nu constituie infracţiune inţelegerea patrimonială dintre infractor şi persoana vătămată, intervenită in cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune in mişcare la plangere prealabilă sau pentru care intervine impăcarea.
    
Mărturia mincinoasă
   Art. 273. - (1) Fapta martorului care, intr-o cauză penală, civilă sau in orice altă procedură in care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie in legătură cu faptele sau imprejurările esenţiale cu privire la care este intrebat se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Mărturia mincinoasă săvarşită:
   a) de un martor cu identitate protejată ori aflat in Programul de protecţie a martorilor;
   b) de un investigator sub acoperire;
   c) de o persoană care intocmeşte un raport de expertiză ori de un interpret;
   d) in legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori inchisoarea de 10 ani sau mai mare se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (3) Autorul nu se pedepseşte dacă işi retrage mărturia, in cauzele penale inainte de reţinere, arestare sau de punerea in mişcare a acţiunii penale ori in alte cauze inainte de a se fi pronunţat o hotărare sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase.
    
Răzbunarea pentru ajutorul dat justiţiei
   Art. 274. - Săvarşirea unei infracţiuni impotriva unei persoane ori a unui membru de familie al acesteia, pe motiv că a sesizat organele de urmărire penală, a dat declaraţii ori a prezentat probe intr-o cauză penală, civilă sau in orice altă procedură dintre cele prevăzute in art. 273, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
    
Sustragerea sau distrugerea de probe ori de inscrisuri
   Art. 275. - (1) Sustragerea, distrugerea, reţinerea, ascunderea ori alterarea de mijloace materiale de probă sau de inscrisuri, in scopul de a impiedica aflarea adevărului intr-o procedură judiciară, se pedepseşte cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează impiedicarea, in orice alt mod, ca un inscris necesar soluţionării unei cauze, emis de către un organ judiciar sau adresat acestuia, să ajungă la destinatar.
    
Presiuni asupra justiţiei
   Art. 276. - Fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare in curs, face declaraţii publice nereale referitoare la săvarşirea, de către judecător sau de organele de urmărire penală, a unei infracţiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, in scopul de a le influenţa sau intimida, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
    
Compromiterea intereselor justiţiei
   Art. 277. - (1) Divulgarea, fără drept, de informaţii confidenţiale privind data, timpul, locul, modul sau mijloacele prin care urmează să se administreze o probă, de către un magistrat sau un alt funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea in virtutea funcţiei, dacă prin aceasta poate fi ingreunată sau impiedicată urmărirea penală, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
   (2) Dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de inscrisuri oficiale dintr-o cauză penală, inainte de a se dispune o soluţie de netrimitere in judecată ori de soluţionare definitivă a cauzei, de către un funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea in virtutea funcţiei, se pedepseşte cu inchisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
   (3) Dezvăluirea, fără drept, de informaţii dintr-o cauză penală, de către un martor, expert sau interpret, atunci cand această interdicţie este impusă de legea de procedură penală, se pedepseşte cu inchisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
   (4) Nu constituie infracţiune fapta prin care sunt divulgate ori dezvăluite acte sau activităţi vădit ilegale comise de autorităţi intr-o cauză penală.
    
Incălcarea solemnităţii şedinţei
   Art. 278. - Intrebuinţarea de cuvinte ori gesturi jignitoare sau obscene, de natură să perturbe activitatea instanţei, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfăşoară in faţa instanţei, se pedepseşte cu inchisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
    
Ultrajul judiciar
   Art. 279. - (1) Ameninţarea, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul, săvarşite impotriva unui judecător sau procuror aflat in exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.
   (2) Săvarşirea unei infracţiuni impotriva unui judecător sau procuror ori impotriva bunurilor acestuia, in scop de intimidare sau de răzbunare, in legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.
   (3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele comise in condiţiile alin. (2), dacă privesc un membru de familie al judecătorului sau al procurorului.
   (4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică in mod corespunzător şi faptelor comise impotriva unui avocat in legătură cu exercitarea profesiei.
    
Cercetarea abuzivă
   Art. 280. - (1) Intrebuinţarea de promisiuni, ameninţări sau violenţe impotriva unei persoane urmărite sau judecate intr-o cauză penală, de către un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător, pentru a o determina să dea ori să nu dea declaraţii, să dea declaraţii mincinoase ori să işi retragă declaraţiile, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează producerea, falsificarea ori ticluirea de probe nereale de către un organ de cercetare penală, un procuror sau un judecător.
    
Supunerea la rele tratamente
   Art. 281. - (1) Supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranţă sau educative in alt mod decat cel prevăzut de dispoziţiile legale se pedepseşte cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
   (2) Supunerea la tratamente degradante ori inumane a unei persoane aflate in stare de reţinere, deţinere ori in executarea unei măsuri de siguranţă sau educative, privative de libertate, se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
    
Tortura
   Art. 282. - (1) Fapta funcţionarului public care indeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat sau a altei persoane care acţionează la instigarea sau cu consimţămantul expres ori tacit al acestuia de a provoca unei persoane puternice suferinţe fizice ori psihice:
   a) in scopul obţinerii de la această persoană sau de la o terţă persoană informaţii sau declaraţii;
   b) in scopul pedepsirii ei pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis;
   c) in scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terţe persoane;
   d) pe un motiv bazat pe orice formă de discriminare, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Dacă fapta prevăzută in alin. (1) a avut ca urmare o vătămare corporală, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (3) Tortura ce a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu inchisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (4) Tentativa la infracţiunea prevăzută in alin. (1) se pedepseşte.
   (5) Nicio imprejurare excepţională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de stare de război sau de ameninţări cu războiul, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de excepţie, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura. De asemenea, nu poate fi invocat ordinul superiorului ori al unei autorităţi publice.
   (6) Nu constituie tortură durerea sau suferinţele ce rezultă exclusiv din sancţiuni legale şi care sunt inerente acestor sancţiuni sau sunt ocazionate de ele.
    
Represiunea nedreaptă
   Art. 283. - (1) Fapta de a pune in mişcare acţiunea penală, de a lua o măsură preventivă neprivativă de libertate ori de a trimite in judecată o persoană, ştiind că este nevinovată, se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
   (2) Reţinerea sau arestarea ori condamnarea unei persoane, ştiind că este nevinovată, se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
    
Asistenţa şi reprezentarea neloială
   Art. 284. - (1) Fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, in inţelegere frauduloasă cu o persoană cu interese contrare in aceeaşi cauză, in cadrul unei proceduri judiciare sau notariale, vatămă interesele clientului sau ale persoanei reprezentate se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează inţelegerea frauduloasă dintre avocat sau reprezentantul unei persoane şi un terţ interesat de soluţia ce se va pronunţa in cauză, in scopul vătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate.
   (3) Acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
    
Evadarea
   Art. 285. - (1) Evadarea din starea legală de reţinere sau de deţinere se pedepseşte cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
   (2) Cand evadarea este săvarşită prin folosire de violenţe sau arme, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (3) Se consideră evadare:
   a) neprezentarea nejustificată a persoanei condamnate la locul de deţinere, la expirarea perioadei in care s-a aflat legal in stare de libertate;
   b) părăsirea, fără autorizare, de către persoana condamnată, a locului de muncă, aflat in exteriorul locului de deţinere.
   (4) Pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsă la data evadării.
   (5) Tentativa la infracţiunile prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte.
    
Inlesnirea evadării
   Art. 286. - (1) Inlesnirea prin orice mijloace a evadării se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (2) Inlesnirea evadării:
   a) săvarşită prin folosire de violenţe, arme, substanţe narcotice sau paralizante;
   b) a două sau mai multor persoane in aceeaşi imprejurare;
   c) unei persoane reţinute sau arestate pentru o infracţiune sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori cu pedeapsa inchisorii de 10 ani sau mai mare ori condamnate la o astfel de pedeapsă se sancţionează cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (3) Dacă faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) sunt săvarşite de o persoană care avea indatorirea de a-l păzi pe cel reţinut sau deţinut, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
   (4) Inlesnirea evadării, săvarşită din culpă, de către o persoană care avea indatorirea de a-l păzi pe cel care a evadat, se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani.
   (5) Tentativa la infracţiunile prevăzute in alin. (1)-(3) se pedepseşte.
    
Nerespectarea hotărarilor judecătoreşti
   Art. 287. - (1) Nerespectarea unei hotărari judecătoreşti săvarşită prin:
   a) impotrivirea la executare, prin opunerea de rezistenţă faţă de organul de executare;
   b) refuzul organului de executare de a pune in aplicare o hotărare judecătorească, prin care este obligat să indeplinească un anumit act;
   c) refuzul de a sprijini organul de executare in punerea in aplicare a hotărarii, de către persoanele care au această obligaţie conform legii;
   d) neexecutarea hotărarii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea in muncă a unui salariat;
   e) neexecutarea hotărarii judecătoreşti privind plata salariilor in termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată;
   f) nerespectarea hotărarilor judecătoreşti privind stabilirea, plata, actualizarea şi recalcularea pensiilor;
   g) impiedicarea unei persoane de a folosi, in tot sau in parte, un imobil deţinut in baza unei hotărari judecătoreşti, de către cel căruia ii este opozabilă hotărarea, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
   (2) In cazul faptelor prevăzute in lit. d)-g), acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
    
Neexecutarea sancţiunilor penale
   Art. 288. - (1) Sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare ori accesorii sau a măsurii de siguranţă prevăzute in art. 108 lit. b) şi lit. c), de către persoana fizică faţă de care s-au dispus aceste sancţiuni, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
   (2) Sustragerea de la executarea unei măsuri educative privative de libertate prin părăsirea fără drept a centrului educativ sau a centrului de detenţie ori prin neprezentarea după expirarea perioadei in care s-a aflat legal in stare de libertate se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
   (3) Neexecutarea, de către mandatar sau administrator, a pedepselor complementare aplicate unei persoane juridice dintre cele prevăzute in art. 141 se pedepseşte cu amendă.
   
TITLUL V
  Infracţiuni de corupţie şi de serviciu
   
CAPITOLUL I
  Infracţiuni de corupţie
    
Luarea de mită
   Art. 289. - (1) Fapta funcţionarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, in legătură cu indeplinirea, neindeplinirea ori intarzierea indeplinirii unui act ce intră in indatoririle sale de serviciu sau in legătură cu indeplinirea unui act contrar acestor indatoriri, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea in executarea căreia a săvarşit fapta.
   (2) Fapta prevăzută in alin. (1), săvarşită de una dintre persoanele prevăzute in art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai cand este comisă in legătură cu neindeplinirea, intarzierea indeplinirii unui act privitor la indatoririle sale legale sau in legătură cu efectuarea unui act contrar acestor indatoriri.
   (3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar cand acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
    
Darea de mită
   Art. 290. - (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, in condiţiile arătate in art. 289, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
   (2) Fapta prevăzută in alin. (1) nu constituie infracţiune atunci cand mituitorul a fost constrans prin orice mijloace de către cel care a luat mita.
   (3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai inainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
   (4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost date in cazul prevăzut in alin. (2) sau date după denunţul prevăzut in alin. (3).
   (5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar cand acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
    
Traficul de influenţă
   Art. 291. - (1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvarşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că il va determina pe acesta să indeplinească, să nu indeplinească, să urgenteze ori să intarzie indeplinirea unui act ce intră in indatoririle sale de serviciu sau să indeplinească un act contrar acestor indatoriri, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
   (2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar cand acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
    
Cumpărarea de influenţă
   Art. 292. - (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să indeplinească, să nu indeplinească, să urgenteze ori să intarzie indeplinirea unui act ce intră in indatoririle sale de serviciu sau să indeplinească un act contrar acestor indatoriri, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai inainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
   (3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunţul prevăzut in alin. (2).
   (4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
    
Fapte săvarşite de către membrii instanţelor de arbitraj
sau in legătură cu aceştia
   Art. 293. - Dispoziţiile art. 289 şi art. 290 se aplică in mod corespunzător şi persoanelor care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunţe o hotărare cu privire la un litigiu ce le este dat spre soluţionare de către părţile la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală se desfăşoară in baza legii romane ori in baza unei alte legi.
    
Fapte săvarşite de către funcţionari străini
sau in legătură cu aceştia
   Art. 294. - Prevederile prezentului capitol se aplică in privinţa următoarelor persoane, dacă, prin tratatele internaţionale la care Romania este parte, nu se dispune altfel:
   a) funcţionarilor sau persoanelor care işi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare in cadrul unei organizaţii publice internaţionale la care Romania este parte;
   b) membrilor adunărilor parlamentare ale organizaţiilor internaţionale la care Romania este parte;
   c) funcţionarilor sau persoanelor care işi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare, in cadrul Comunităţilor Europene;
   d) persoanelor care exercită funcţii juridice in cadrul instanţelor internaţionale a căror competenţă este acceptată de Romania, precum şi funcţionarilor de la grefele acestor instanţe;
   e) funcţionarilor unui stat străin;
   f) membrilor adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin.
   
CAPITOLUL II
  Infracţiuni de serviciu
    
Delapidarea
   Art. 295. - (1) Insuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, in interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
   (2) Tentativa se pedepseşte.
    
Purtarea abuzivă
   Art. 296. - (1) Intrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană de către cel aflat in exercitarea atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu inchisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
   (2) Ameninţarea ori lovirea sau alte violenţe săvarşite in condiţiile alin. (1) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
    
Abuzul in serviciu
   Art. 297. - (1) Fapta funcţionarului public care, in exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu indeplineşte un act sau il indeplineşte in mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, in exercitarea atribuţiilor de serviciu, ingrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, varstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.
    
Neglijenţa in serviciu
   Art. 298. - Incălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei indatoriri de serviciu, prin neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
    
Folosirea abuzivă a funcţiei in scop sexual
   Art. 299. - (1) Fapta funcţionarului public care, in scopul de a indeplini, a nu indeplini, a urgenta ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, pretinde ori obţine favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepseşte cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia ori activitatea in executarea căreia a săvarşit fapta.
   (2) Pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură sexuală de către un funcţionar public care se prevalează sau profită de o situaţie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din funcţia deţinută, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea in executarea căreia a săvarşit fapta.
    
Uzurparea funcţiei
   Art. 300. - Fapta funcţionarului public care, in timpul serviciului, indeplineşte un act ce nu intră in atribuţiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute in art. 297, se pedepseşte cu inchisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
    
Conflictul de interese
   Art. 301. - (1) Fapta funcţionarului public care, in exercitarea atribuţiilor de serviciu, a indeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin pană la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat in raporturi comerciale ori de muncă in ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
   (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică in cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.
    
Violarea secretului corespondenţei
   Art. 302. - (1) Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reţinerea, fără drept, a unei corespondenţe adresate altuia, precum şi divulgarea fără drept a conţinutului unei asemenea corespondenţe, chiar atunci cand aceasta a fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din greşeală, se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
   (2) Interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicaţii se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (3) Dacă faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) au fost săvarşite de un funcţionar public care are obligaţia legală de a respecta secretul profesional şi confidenţialitatea informaţiilor la care are acces, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (4) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, către o altă persoană sau către public, fără drept, a conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar in cazul in care făptuitorul a luat cunoştinţă de aceasta din greşeală sau din intamplare, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
   (5) Nu constituie infracţiune fapta săvarşită:
   a) dacă făptuitorul surprinde săvarşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvarşirii unei infracţiuni;
   b) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decat prejudiciul produs persoanei vătămate.
   (6) Acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
    
Divulgarea informaţiilor secrete de stat
   Art. 303. - (1) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de stat, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele unei persoane juridice dintre cele prevăzute in art. 176, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Deţinerea, fără drept, in afara indatoririlor de serviciu, a unui document ce conţine informaţii secrete de stat, dacă poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice prevăzute in art. 176, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
   (3) Persoana care deţine un document ce conţine informaţii secrete de stat, care poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice prevăzute in art. 176, nu se pedepseşte dacă predă de indată documentul la organul sau instituţia emitentă.
    
Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice
   Art. 304. - (1) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care ia cunoştinţă de acestea, se pedepseşte cu inchisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
   (3) Dacă, urmare a faptei prevăzute in alin. (1) şi alin. (2), s-a săvarşit o infracţiune impotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse in Programul de protecţie a martorilor, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intenţie o infracţiune contra vieţii, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 12 ani.
    
Neglijenţa in păstrarea informaţiilor
   Art. 305. - (1) Neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce conţine informaţii secrete de stat, precum şi neglijenţa care a prilejuit altei persoane aflarea unei asemenea informaţii se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele prevăzute in art. 303 alin. (1) şi art. 304, dacă au fost săvarşite din culpă.
    
Obţinerea ilegală de fonduri
   Art. 306. - (1) Folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobărilor sau garanţiilor necesare acordării finanţărilor obţinute sau garantate din fonduri publice, dacă are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
   (2) Tentativa se pedepseşte.
    
Deturnarea de fonduri
   Art. 307. - (1) Schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti ori a resurselor materiale alocate unei autorităţi publice sau instituţii publice, fără respectarea prevederilor legale, se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor provenite din finanţările obţinute sau garantate din fonduri publice.
   (3) Tentativa se pedepseşte.
    
Infracţiuni de corupţie şi de serviciu comise de alte persoane
   Art. 308. - (1) Dispoziţiile art. 289-292 şi ale art. 297-301 privitoare la funcţionarii publici se aplică in mod corespunzător şi faptelor săvarşite de către sau in legătură cu persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o insărcinare de orice natură in serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute in art. 175 alin. (2) sau in cadrul oricărei persoane juridice.
   (2) In acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
    
Faptele care au produs consecinţe deosebit de grave
   Art. 309. - Dacă faptele prevăzute in art. 295, art. 297, art. 298, art. 300, art. 303, art. 304, art. 306 sau art. 307 au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.
   
TITLUL VI
  Infracţiuni de fals
   
CAPITOLUL I
  Falsificarea de monede, timbre sau de alte valori
    
Falsificarea de monede
   Art. 310. - (1) Falsificarea de monedă cu valoare circulatorie se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează falsificarea unei monede, emise de către autorităţile competente, inainte de punerea oficială in circulaţie a acesteia.
   (3) Tentativa se pedepseşte.
    
Falsificarea de titluri de credit sau instrumente de plată
   Art. 311. - (1) Falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plăţilor sau a oricăror altor titluri ori valori asemănătoare se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Dacă fapta prevăzută in alin. (1) priveşte un instrument de plată electronică, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (3) Tentativa se pedepseşte.
    
Falsificarea de timbre sau efecte poştale
   Art. 312. - (1) Falsificarea de timbre de orice fel, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale sau cupoane răspuns internaţional se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Tentativa se pedepseşte.
    
Punerea in circulaţie de valori falsificate
   Art. 313. - (1) Punerea in circulaţie a valorilor falsificate prevăzute in art. 310-312, precum şi primirea, deţinerea sau transmiterea acestora, in vederea punerii lor in circulaţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse.
   (2) Punerea in circulaţie a valorilor falsificate prevăzute in art. 310-312, săvarşită de către autor sau un participant la infracţiunea de falsificare, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse.
   (3) Repunerea in circulaţie a uneia dintre valorile prevăzute in art. 310-312, de către o persoană care a constatat, ulterior intrării in posesia acesteia, că este falsificată, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse, ale cărei limite speciale se reduc la jumătate.
   (4) Tentativa se pedepseşte.
    
Deţinerea de instrumente in vederea falsificării de valori
   Art. 314. - (1) Fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor prevăzute in art. 310, art. 311 alin. (1) şi art. 312 se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (2) Fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
   (3) Nu se pedepseşte persoana care, după comiterea vreuneia dintre faptele prevăzute in alin. (1) sau alin. (2), inainte de descoperirea acestora şi inainte de a se fi trecut la săvarşirea faptei de falsificare, predă instrumentele sau materialele deţinute autorităţilor judiciare ori incunoştinţează aceste autorităţi despre existenţa lor.
    
Emiterea frauduloasă de monedă
   Art. 315. - (1) Confecţionarea de monedă autentică prin folosirea de instalaţii sau materiale destinate acestui scop, cu incălcarea condiţiilor stabilite de autorităţile competente sau fără acordul acestora, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea in circulaţie a monedei confecţionate in condiţiile alin. (1), precum şi primirea, deţinerea sau transmiterea acesteia, in vederea punerii ei in circulaţie.
    
Falsificarea de valori străine
   Art. 316. - Dispoziţiile cuprinse in prezentul capitol se aplică şi in cazul cand infracţiunea priveşte monede, timbre, titluri de valoare ori instrumente de plată emise in străinătate.
   
CAPITOLUL II
  Falsificarea instrumentelor de autentificare sau de marcare
    
Falsificarea de instrumente oficiale
   Art. 317. - (1) Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc persoanele prevăzute in art. 176 sau persoanele fizice menţionate in art. 175 alin. (2) se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc alte persoane decat cele prevăzute in alin. (1) se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
   (3) Tentativa se pedepseşte.
    
Folosirea instrumentelor false
   Art. 318. - Folosirea instrumentelor false prevăzute in art. 317 se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
    
Falsificarea de instrumente de autentificare străine
   Art. 319. - Dispoziţiile cuprinse in prezentul capitol se aplică şi atunci cand fapta priveşte instrumente de autentificare sau de marcare folosite de autorităţile unui stat străin.
   
CAPITOLUL III
  Falsuri in inscrisuri
    
Falsul material in inscrisuri oficiale
   Art. 320. - (1) Falsificarea unui inscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui in orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
   (2) Falsul prevăzut in alin. (1), săvarşit de un funcţionar public in exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (3) Sunt asimilate inscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe juridice.
   (4) Tentativa se pedepseşte.
    
Falsul intelectual
   Art. 321. - (1) Falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat in exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau imprejurări, se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (2) Tentativa se pedepseşte.
    
Falsul in inscrisuri sub semnătură privată
   Art. 322. - (1) Falsificarea unui inscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute in art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte inscrisul falsificat ori il incredinţează altei persoane spre folosire, in vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Tentativa se pedepseşte.
    
Uzul de fals
   Art. 323. - Folosirea unui inscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscand că este fals, in vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, cand inscrisul este oficial, şi cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, cand inscrisul este sub semnătură privată.
    
Falsificarea unei inregistrări tehnice
   Art. 324. - (1) Falsificarea unei inregistrări tehnice prin contrafacere, alterare ori prin determinarea atestării unor imprejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea inregistrării unor date sau imprejurări, dacă a fost urmată de folosirea de către făptuitor a inregistrării ori de incredinţarea acesteia unei alte persoane spre folosire, in vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează folosirea unei inregistrări tehnice falsificate in vederea producerii unei consecinţe juridice.
   (3) Prin inregistrare tehnică, in sensul prezentului articol, se inţelege atestarea unei valori, greutăţi, măsuri ori a desfăşurării unui eveniment, realizată, in tot sau in parte, in mod automat, prin intermediul unui dispozitiv tehnic omologat şi care este destinată a proba un anumit fapt, in vederea producerii de consecinţe juridice.
    
Falsul informatic
   Art. 325. - Fapta de a introduce, modifica sau şterge, fără drept, date informatice ori de a restricţiona, fără drept, accesul la aceste date, rezultand date necorespunzătoare adevărului, in scopul de a fi utilizate in vederea producerii unei consecinţe juridice, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
    
Falsul in declaraţii
   Art. 326. - Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute in art. 175 sau unei unităţi in care aceasta işi desfăşoară activitatea in vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cand, potrivit legii ori imprejurărilor, declaraţia făcută serveşte la producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
    
Falsul privind identitatea
   Art. 327. - (1) Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute in art. 175 sau transmisă unei unităţi in care aceasta işi desfăşoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menţine in eroare un funcţionar public, in vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
   (2) Cand prezentarea s-a făcut prin intrebuinţarea identităţii reale a unei persoane, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (3) Incredinţarea unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile spre a fi folosit fără drept se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
    
Infracţiuni de fals comise in legătură cu autoritatea unui stat străin
   Art. 328. - Dispoziţiile cuprinse in prezentul capitol se aplică şi atunci cand fapta priveşte acte emise de o autoritate competentă a unui stat străin sau de o organizaţie internaţională instituită printr-un tratat la care Romania este parte sau declaraţii ori o identitate asumate in faţa acesteia.
   
TITLUL VII
  Infracţiuni contra siguranţei publice
   
CAPITOLUL I
  Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate
    
Neindeplinirea indatoririlor de serviciu sau
indeplinirea lor defectuoasă
   Art. 329. - (1) Neindeplinirea indatoririlor de serviciu sau indeplinirea lor defectuoasă de către angajaţii care gestionează infrastructura feroviară ori ai operatorilor de transport, intervenţie sau manevră, dacă prin aceasta se pune in pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (2) Dacă fapta a avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani.
    
Neindeplinirea indatoririlor de serviciu sau indeplinirea lor
defectuoasă din culpă
   Art. 330. - (1) Neindeplinirea indatoririlor de serviciu sau indeplinirea lor defectuoasă, din culpă, de către angajaţii care gestionează infrastructura feroviară ori ai operatorilor de transport, intervenţie sau manevră, dacă prin aceasta se pune in pericol siguranţa mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Cand fapta a avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani.
    
Părăsirea postului şi prezenţa la serviciu sub influenţa alcoolului sau
a altor substanţe
   Art. 331. - (1) Părăsirea postului, in orice mod şi sub orice formă, de angajaţii cu atribuţii privind siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, dacă prin aceasta se pune in pericol siguranţa circulaţiei acestor mijloace, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează indeplinirea indatoririlor de serviciu de către un angajat avand atribuţii privind siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, care are o imbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur in sange ori se află sub influenţa unor substanţe psihoactive.
   (3) Cand faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) au avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
    
Distrugerea sau semnalizarea falsă
   Art. 332. - (1) Distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuinţare a liniei de cale ferată, a materialului rulant, a instalaţiilor de cale ferată ori a celor de comunicaţii feroviare, precum şi a oricăror altor bunuri sau dotări aferente infrastructurii feroviare ori aşezarea de obstacole pe linia ferată, dacă prin aceasta se pune in pericol siguranţa mijloacelor de transport, manevră sau intervenţie pe calea ferată, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează săvarşirea de acte de semnalizare falsă sau săvarşirea oricăror acte care pot induce in eroare personalul care asigură circulaţia mijloacelor de transport, manevră sau intervenţie pe calea ferată in timpul executării serviciului, dacă prin aceste fapte se creează un pericol de accident de cale ferată.
   (3) Dacă faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) au avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (4) Cand faptele prevăzute in alin. (1)-(3) sunt săvarşite din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
   (5) Tentativa la infracţiunile prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte.
    
Accidentul de cale ferată
   Art. 333. - Accidentul de cale ferată constă in distrugerea sau degradarea adusă mijloacelor de transport, materialului rulant sau instalaţiilor de cale ferată in cursul circulaţiei sau manevrei mijloacelor de transport, manevră, intreţinere sau intervenţie pe calea ferată.
   
CAPITOLUL II
  Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice
    
Punerea in circulaţie sau conducerea unui vehicul neinmatriculat
   Art. 334. - (1) Punerea in circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai neinmatriculat sau neinregistrat, potrivit legii, se pedepseşte cu inchisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Punerea in circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai cu număr fals de inmatriculare sau inregistrare se pedepseşte cu inchisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
   (3) Tractarea unei remorci neinmatriculate sau neinregistrate ori cu număr fals de inmatriculare sau inregistrare se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
   (4) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărei plăcuţe cu numărul de inmatriculare sau de inregistrare au fost retrase sau a unui vehicul inmatriculat in alt stat, care nu are drept de circulaţie in Romania, se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
    
Conducerea unui vehicul fără permis de conducere
   Art. 335. - (1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule in Romania se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana care incredinţează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care ştie că se află in una dintre situaţiile prevăzute in alin. (1) sau alin. (2) sau sub influenţa alcoolului ori a unor substanţe psihoactive.
    
Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe
   Art. 336. - (1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o imbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur in sange se pedepseşte cu inchisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana, aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.
   (3) Dacă persoana aflată in una dintre situaţiile prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) efectuează transport public de persoane, transport de substanţe sau produse periculoase ori se află in procesul de instruire practică a unor persoane pentru obţinerea permisului de conducere sau in timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
    
Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice
   Art. 337. - Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat in procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat in timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare in vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
    
Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau
ştergerea urmelor acestuia
   Art. 338. - (1) Părăsirea locului accidentului, fără incuviinţarea poliţiei sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat in procesul de instruire, ori de către examinatorul autorităţii competente, aflat in timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat intr-un accident de circulaţie, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta oricărei persoane de a modifica starea locului sau de a şterge urmele accidentului de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, fără acordul echipei de cercetare la faţa locului.
   (3) Nu constituie infracţiune părăsirea locului accidentului cand:
   a) in urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;
   b) conducătorul vehiculului, in lipsa altor mijloace de transport, transportă el insuşi persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară in măsură să acorde asistenţă medicală necesară şi la care a declarat datele personale de identitate şi numărul de inmatriculare sau inregistrare a vehiculului condus, consemnate intr-un registru special, dacă se inapoiază imediat la locul accidentului;
   c) conducătorul autovehiculului cu regim de circulaţie prioritară anunţă de indată poliţia, iar după terminarea misiunii se prezintă la sediul unităţii de poliţie pe a cărei rază de competenţă s-a produs accidentul, in vederea intocmirii documentelor de constatare;
   d) victima părăseşte locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunţă imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliţie.
    
Impiedicarea sau ingreunarea circulaţiei pe drumurile publice
   Art. 339. - (1) Instalarea de mijloace de semnalizare rutieră sau modificarea poziţiilor acestora, fără autorizaţie eliberată de autorităţile competente, de natură să inducă in eroare participanţii la trafic ori să ingreuneze circulaţia pe drumul public se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
   (2) Participarea in calitate de conducător de vehicul la intreceri neautorizate pe drumurile publice se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
   (3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează aşezarea de obstacole care ingreunează sau impiedică circulaţia pe drumul public, dacă se pune in pericol siguranţa circulaţiei ori se aduce atingere dreptului la libera circulaţie a celorlalţi participanţi la trafic.
   (4) Lăsarea fără supraveghere pe partea carosabilă a drumului public a unui vehicul care transportă produse sau substanţe periculoase se pedepseşte cu inchisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
    
Nerespectarea atribuţiilor privind verificarea tehnică ori
efectuarea reparaţiilor
   Art. 340. - (1) Indeplinirea defectuoasă sau neindeplinirea atribuţiilor de verificare tehnică ori inspecţie tehnică periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor ori a celor referitoare la efectuarea unor reparaţii sau intervenţii tehnice de către persoanele care au asemenea atribuţii, dacă din cauza stării tehnice a vehiculului s-a pus in pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
   (2) Dacă, urmare a faptei prevăzute in alin. (1), s-a produs un accident de circulaţie care a avut ca urmare vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani.
   (3) Dacă faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) au fost săvarşite din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
   4) Repararea autovehiculelor, remorcilor, tramvaielor sau mopedelor avand urme de accident, fără a fi indeplinite condiţiile prevăzute de lege, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
    
Efectuarea de lucrări neautorizate in zona drumului public
   Art. 341. - (1) Efectuarea unor lucrări de construire, modificare, modernizare sau reabilitare a drumului public ori de amenajare a accesului rutier la drumul public, fără autorizaţie de construcţie eliberată in condiţiile legii ori cu incălcarea condiţiilor stabilite in autorizaţie, se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Amplasarea unor construcţii, panouri sau reclame publicitare in zona drumului, fără autorizaţie de construcţie eliberată in condiţiile legii ori cu incălcarea condiţiilor stabilite in autorizaţie, dacă prin aceasta se creează un pericol pentru siguranţa circulaţiei, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
   (3) Persoana autorizată de administratorul căii ferate care nu ia măsurile corespunzătoare pentru semnalizarea trecerilor la nivel cu calea ferată se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
   (4) Cu pedeapsa prevăzută in alin. (3) se sancţionează şi persoana autorizată de către administratorul unui drum public sau executantul unei lucrări pe partea carosabilă, care nu ia măsurile corespunzătoare pentru semnalizarea obstacolelor sau a lucrărilor pe drumurile publice, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie.
   
CAPITOLUL III
  Nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare
şi al materiilor explozive
    
Nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor
   Art. 342. - (1) Deţinerea, portul, confecţionarea, precum şi orice operaţiune privind circulaţia armelor letale, a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcţionarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept, se pedepsesc cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (2) Deţinerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
   (3) Sustragerea armelor sau muniţiilor prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (4) Portul armelor prevăzute in alin. (1) şi alin. (2), fără drept, in sediul autorităţilor publice, instituţiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori in spaţiile rezervate desfăşurării procesului electoral, se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
   (5) Dacă faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (3) au ca obiect arme interzise sau muniţii, mecanisme ori dispozitive ale acestora, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
    
Uzul de armă fără drept
   Art. 343. - (1) Uzul de armă letală sau interzisă, fără drept, se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 3 ani.
   (2) Uzul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, se pedepseşte cu inchisoarea de la 6 luni la 2 ani.
    
Ştergerea sau modificarea marcajelor de pe arme letale
   Art. 344. - Ştergerea sau modificarea, fără drept, a marcajelor de pe arme letale se pedepseşte cu inchisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
    
Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al
altor materii radioactive
   Art. 345. - (1) Primirea, deţinerea, folosirea, cedarea, modificarea, instrăinarea, dispersarea, expunerea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive, precum şi orice operaţie privind circulaţia acestora, fără drept, se pedepsesc cu inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Sustragerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive se pedepseşte cu inchisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (3) Dacă faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) au pus in pericol alte persoane sau bunuri, au produs vătămarea corporală a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (4) In cazul in care faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Nerespectarea regimului materiilor explozive
   Art. 346. - (1) Producerea, experimentarea, prelucrarea, deţinerea, transportul ori folosirea materiilor explozive sau orice alte operaţiuni privind circulaţia acestora, fără drept, se pedepsesc cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
   (2) Sustragerea materiilor explozive se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (3) Cand faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) privesc o cantitate mai mare de 1 kg echivalent trotil sau cand cantitatea explozivă este insoţită de materiale de iniţiere, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (4) In cazul in care faptele prevăzute in alin. (1)-(3) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Sancţionarea tentativei
   Art. 347. - Tentativa la infracţiunile prevăzute in art. 342 alin. (1) şi alin. (3), art. 345 alin. (1) şi alin. (2), precum şi in art. 346 alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte.
   
CAPITOLUL IV
  Infracţiuni privitoare la regimul stabilit pentru alte activităţi
reglementate de lege
    
Exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi
   Art. 348. - Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activităţi pentru care legea cere autorizaţie ori exercitarea acestora in alte condiţii decat cele legale, dacă legea specială prevede că săvarşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
    
Neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate in muncă
   Art. 349. - (1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate in muncă de către persoana care avea indatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de imbolnăvire profesională, se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Fapta prevăzută in alin. (1) săvarşită din culpă se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
    
Nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate in muncă
   Art. 350. - (1) Nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea in muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de imbolnăvire profesională, se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează repunerea in funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor.
   (3) Faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) săvarşite din culpă se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
    
Camăta
   Art. 351. - Darea de bani cu dobandă, ca indeletnicire, de către o persoană neautorizată, se pedepseşte cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
   
CAPITOLUL V
  Infracţiuni contra sănătăţii publice
    
Zădărnicirea combaterii bolilor
   Art. 352. - (1) Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, dacă a avut ca urmare răspandirea unei asemenea boli, se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
   (2) Dacă fapta prevăzută in alin. (1) este săvarşită din culpă, pedeapsa este inchisoarea de la o lună la 6 luni sau amenda.
    
Contaminarea venerică
   Art. 353. - (1) Transmiterea unei boli venerice, prin raport sexual sau alte acte sexuale, de către o persoană care ştie că suferă de o astfel de boală, se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Instanţa de judecată va dispune măsura de siguranţă a obligării la tratament medical.
    
Transmiterea sindromului imunodeficitar dobandit
   Art. 354. - (1) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobandit – SIDA – de către o persoană care ştie că suferă de această boală se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 10 ani.
   (2) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobandit – SIDA de către o altă persoană decat cea prevăzută in alin. (1) se pedepseşte cu inchisoarea de la 5 la 12 ani.
   (3) Dacă prin faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) s-a produs moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 15 ani.
   (4) Cand fapta prevăzută in alin. (2) a fost săvarşită din culpă, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar dacă a cauzat moartea victimei, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
   (5) Tentativa la infracţiunile prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte.
    
Răspandirea bolilor la animale sau plante
   Art. 355. - (1) Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase la animale sau plante ori a dăunătorilor, dacă a avut ca urmare răspandirea unei asemenea boli ori a dăunătorilor, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Dacă fapta este săvarşită din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
    
Infectarea apei
   Art. 356. - (1) Infectarea prin orice mijloace a surselor sau reţelelor de apă, dacă apa devine dăunătoare sănătăţii oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Tentativa se pedepseşte.
    
Falsificarea sau substituirea de alimente ori alte produse
   Art. 357. - (1) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vanzare de alimente, băuturi ori alte produse falsificate sau substituite, dacă sunt vătămătoare sănătăţii, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vanzare de medicamente contrafăcute sau substituite care sunt vătămătoare sănătăţii se pedepseşte cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Comercializarea de produse alterate
   Art. 358. - (1) Vanzarea de alimente, băuturi sau alte produse cunoscand că sunt alterate ori cu perioada de valabilitate depăşită, dacă sunt vătămătoare sănătăţii, se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea in consum de carne sau produse din carne, provenite din tăieri de animale sustrase controlului veterinar, dacă sunt vătămătoare sănătăţii.
   (3) Vanzarea de medicamente cunoscand că sunt contrafăcute, alterate ori cu perioada de valabilitate depăşită, dacă sunt vătămătoare sănătăţii ori şi-au pierdut in tot sau in parte eficienţa terapeutică, se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Traficul de produse sau substanţe toxice
   Art. 359. - (1) Producerea, deţinerea, precum şi orice operaţiune privind circulaţia produselor ori substanţelor toxice, cultivarea in scop de prelucrare a plantelor care conţin astfel de substanţe ori experimentarea produselor sau substanţelor toxice, fără drept, se pedepsesc cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Tentativa se pedepseşte.
   
CAPITOLUL VI
  Infracţiuni contra siguranţei şi integrităţii sistemelor
şi datelor informatice
    
Accesul ilegal la un sistem informatic
   Art. 360. - (1) Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Fapta prevăzută in alin. (1), săvarşită in scopul obţinerii de date informatice, se pedepseşte cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
   (3) Dacă fapta prevăzută in alin. (1) a fost săvarşită cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricţionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
    
Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice
   Art. 361. - (1) Interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică şi care este destinată unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectuează in cadrul unui sistem informatic se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi interceptarea, fără drept, a unei emisii electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic, ce conţine date informatice care nu sunt publice.
    
Alterarea integrităţii datelor informatice
   Art. 362. - Fapta de a modifica, şterge sau deteriora date informatice ori de a restricţiona accesul la aceste date, fără drept, se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
    
Perturbarea funcţionării sistemelor informatice
   Art. 363. - Fapta de a perturba grav, fără drept, funcţionarea unui sistem informatic, prin introducerea, transmiterea, modificarea, ştergerea sau deteriorarea datelor informatice sau prin restricţionarea accesului la date informatice, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
    
Transferul neautorizat de date informatice
   Art. 364. - Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
    
Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice
   Art. 365. - (1) Fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau pune la dispoziţie sub orice formă:
   a) dispozitive sau programe informatice concepute sau adaptate in scopul comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute in art. 360-364;
   b) parole, coduri de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic, in scopul săvarşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute in art. 360-364,
    se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Deţinerea, fără drept, a unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a unui cod de acces sau a altor date informatice dintre cele prevăzute in alin. (1), in scopul săvarşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute in art. 360-364, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
    
Sancţionarea tentativei
   Art. 366. - Tentativa la infracţiunile prevăzute in prezentul capitol se pedepseşte.
   
TITLUL VIII
  Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind
convieţuirea socială
   
CAPITOLUL I
  Infracţiuni contra ordinii şi liniştii publice
    
Constituirea unui grup infracţional organizat
   Art. 367. - (1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Cand infracţiunea care intră in scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu inchisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (3) Dacă faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate de săvarşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
   (4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (2), dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, inainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi inceput săvarşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră in scopul grupului.
   (5) Dacă persoana care a săvarşit una dintre faptele prevăzute in alin. (1)-(3) inlesneşte, in cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
   (6) Prin grup infracţional organizat se inţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona in mod coordonat in scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.
    
Instigarea publică
   Art. 368. - (1) Fapta de a indemna publicul, verbal, in scris sau prin orice alte mijloace, să săvarşească infracţiuni se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvarşirea căreia s-a instigat.
   (2) Dacă fapta prevăzută in alin. (1) este comisă de un funcţionar public, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la săvarşirea căreia s-a instigat.
   (3) Dacă instigarea publică a avut ca urmare comiterea infracţiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru acea infracţiune.
    
Incitarea la ură sau discriminare
   Art. 369. - Incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare impotriva unei categorii de persoane se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
    
Incercarea de a determina săvarşirea unei infracţiuni
   Art. 370. - Incercarea de a determina o persoană, prin constrangere sau corupere, să comită o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani se pedepseşte cu inchisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
    
Tulburarea ordinii şi liniştii publice
   Art. 371. - Fapta persoanei care, in public, prin violenţe comise impotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
    
Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase
   Art. 372. - (1) Fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări culturalsportive, in locuri special amenajate şi autorizate pentru distracţie ori agrement sau in mijloace de transport in comun:
   a) cuţitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, inţepare sau lovire;
   b) arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori dispozitive pentru şocuri electrice;
   c) substanţe iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
   (2) Folosirea, fără drept, la adunări publice, manifestări cultural-sportive, in locuri de distracţie ori agrement sau in mijloace de transport in comun a obiectelor sau substanţelor prevăzute in alin. (1) se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
   (3) Portul, fără drept, al obiectelor sau substanţelor prevăzute in alin. (1) in sediul autorităţilor publice, instituţiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori in spaţiile rezervate desfăşurării procesului electoral se pedepseşte cu inchisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
    
Impiedicarea desfăşurării unei adunări publice
   Art. 373. - Impiedicarea, prin orice mijloace, a desfăşurării unei adunări publice care a fost autorizată potrivit legii se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
    
Pornografia infantilă
   Art. 374. - (1) Producerea, deţinerea in vederea expunerii sau distribuirii, achiziţionarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum şi punerea la dispoziţie, in orice mod, de materiale pornografice cu minori se pedepsesc cu inchisoarea de la un an la 5 ani.
   (2) Dacă faptele prevăzute in alin. (1) au fost săvarşite printr-un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
   (3) Accesarea, fără drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor informatice sau altor mijloace de comunicaţii electronice, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (4) Prin materiale pornografice cu minori se inţelege orice material care prezintă un minor avand un comportament sexual explicit sau care, deşi nu prezintă o persoană reală, simulează, in mod credibil, un minor avand un astfel de comportament.
   (5) Tentativa se pedepseşte.
    
Ultrajul contra bunelor moravuri
   Art. 375. - Fapta persoanei care, in public, expune sau distribuie fără drept imagini ce prezintă explicit o activitate sexuală, alta decat cea la care se referă art. 374, ori săvarşeşte acte de exhibiţionism sau alte acte sexuale explicite se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
   
CAPITOLUL II
  Infracţiuni contra familiei
    
Bigamia
   Art. 376. - (1) Incheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
   (2) Persoana necăsătorită care incheie o căsătorie cu o persoană pe care o ştie căsătorită se pedepseşte cu inchisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
    
Incestul
   Art. 377. - Raportul sexual consimţit, săvarşit intre rude in linie directă sau intre fraţi şi surori, se pedepseşte cu inchisoarea de la un an la 5 ani.
    
Abandonul de familie
   Art. 378. - (1) Săvarşirea de către persoana care are obligaţia legală de intreţinere, faţă de cel indreptăţit la intreţinere, a uneia dintre următoarele fapte:
   a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor, expunandu-l la suferinţe fizice sau morale;
   b) neindeplinirea, cu rea-credinţă, a obligaţiei de intreţinere prevăzute de lege;
   c) neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de intreţinere stabilite pe cale judecătorească,
    se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează neexecutarea, cu rea-credinţă, de către cel condamnat a prestaţiilor periodice stabilite prin hotărare judecătorească, in favoarea persoanelor indreptăţite la intreţinere din partea victimei infracţiunii.
   (3) Acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
   (4) Fapta nu se pedepseşte dacă, inainte de terminarea urmăririi penale, inculpatul işi indeplineşte obligaţiile.
   (5) Dacă, pană la rămanerea definitivă a hotărarii de condamnare, inculpatul işi indeplineşte obligaţiile, instanţa dispune, după caz, amanarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta.
    
Nerespectarea măsurilor privind incredinţarea minorului
   Art. 379. - (1) Reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimţămantul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost incredinţat minorul potrivit legii, se pedepseşte cu inchisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei căreia i s-a incredinţat minorul prin hotărare judecătorească spre creştere şi educare de a impiedica, in mod repetat, pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, in condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent.
   (3) Acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
    
Impiedicarea accesului la invăţămantul general obligatoriu
   Art. 380. - (1) Părintele sau persoana căreia i-a fost incredinţat, potrivit legii, un minor şi care, in mod nejustificat, il retrage sau il impiedică prin orice mijloace să urmeze cursurile invăţămantului general obligatoriu se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
   (2) Fapta nu se pedepseşte dacă inainte de terminarea urmăririi penale inculpatul asigură reluarea frecventării cursurilor de către minor.
   (3) Dacă pană la rămanerea definitivă a hotărarii de condamnare inculpatul asigură reluarea frecventării cursurilor de către minor, instanţa dispune, după caz, amanarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta.
   
CAPITOLUL III
  Infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat
persoanelor decedate
    
Impiedicarea exercitării libertăţii religioase
   Art. 381. - (1) Impiedicarea sau tulburarea liberei exercitări a ritualului unui cult religios, care este organizat şi funcţionează potrivit legii, se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
   (2) Obligarea unei persoane, prin constrangere, să participe la serviciile religioase ale unui cult ori să indeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult se pedepseşte cu inchisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
   (3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează obligarea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să indeplinească un act interzis de cultul, organizat potrivit legii, căruia ii aparţine.
   (4) Acţiunea penală se pune in mişcare la plangerea prealabilă a persoanei vătămate.
    
Profanarea lăcaşurilor sau a obiectelor de cult
   Art. 382. - Profanarea unui lăcaş sau a unui obiect de cult, aparţinand unui cult religios care este organizat şi funcţionează potrivit legii, se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
    
Profanarea de cadavre sau morminte
   Art. 383. - (1) Sustragerea, distrugerea sau profanarea unui cadavru ori a cenuşii rezultate din incinerarea acestuia se pedepseşte cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
   (2) Profanarea prin orice mijloace a unui mormant, a unei urne funerare sau a unui monument funerar se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
    
Prelevarea ilegală de ţesuturi sau organe
   Art. 384. - Prelevarea de ţesuturi sau organe de la un cadavru, fără drept, se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
   
TITLUL IX
  Infracţiuni electorale
    
Impiedicarea exercitării drepturilor electorale
   Art. 385. - (1) Impiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exerciţiu al dreptului de a alege sau de a fi ales se pedepseşte cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
   (2) Atacul, prin orice mijloace, asupra localului secţiei de votare se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Coruperea alegătorilor
   Art. 386. - (1) Oferirea sau darea de bani, de bunuri ori de alte foloase in scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi ori un anumit candidat se pedepseşte cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Nu intră in categoria bunurilor prevăzute in alin. (1) bunurile cu valoare simbolică, inscripţionate cu insemnele unei formaţiuni politice.
    
Frauda la vot
   Art. 387. - (1) Fapta persoanei care votează:
   a) fără a avea acest drept;
   b) de două sau mai multe ori;
   c) prin introducerea in urnă a mai multor buletine de vot decat are dreptul un alegător
    se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează utilizarea unei cărţi de alegător sau a unui act de identitate nul ori fals sau a unui buletin de vot fals.
    
Frauda la votul electronic
   Art. 388. - Tipărirea şi utilizarea de date de acces false, accesarea frauduloasă a sistemului de vot electronic sau falsificarea prin orice mijloace a buletinelor de vot in format electronic se pedepsesc cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
    
Violarea confidenţialităţii votului
   Art. 389. - (1) Violarea prin orice mijloace a secretului votului se pedepseşte cu amendă.
   (2) Dacă fapta a fost comisă de un membru al biroului electoral al secţiei de votare, pedeapsa este inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Nerespectarea regimului urnei de vot
   Art. 390. - (1) Deschiderea urnelor, inainte de ora stabilită pentru inchiderea votării, se pedepseşte cu inchisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Incredinţarea urnei speciale altor persoane decat membrilor biroului electoral al secţiei de votare ori transportarea acesteia de către alte persoane sau in alte condiţii decat cele prevăzute de lege se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Falsificarea documentelor şi evidenţelor electorale
   Art. 391. - (1) Falsificarea prin orice mijloace a inscrisurilor de la birourile electorale se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi inscrierea in copia de pe lista electorală permanentă a unor persoane care nu figurează in această listă.
   (3) Introducerea in uz sau folosirea unui program informatic cu vicii care alterează inregistrarea ori insumarea rezultatelor obţinute in secţiile de votare sau determină repartizarea mandatelor in afara prevederilor legii se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (4) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează introducerea de date, informaţii sau proceduri care duc la alterarea sistemului informaţional naţional necesar stabilirii rezultatelor alegerilor.
    
Fapte săvarşite in legătură cu un referendum
   Art. 392. - Dispoziţiile art. 385-391 se aplică in mod corespunzător şi in cazul faptelor săvarşite cu prilejul unui referendum.
    
Sancţionarea tentativei
   Art. 393. - Tentativa la infracţiunile prevăzute in art. 385 şi art. 387-391 se pedepseşte.
   
TITLUL X
  Infracţiuni contra securităţii naţionale
    
Trădarea
   Art. 394. - Fapta cetăţeanului roman de a intra in legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, in scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin:
   a) provocare de război contra ţării sau de inlesnire a ocupaţiei militare străine;
   b) subminare economică, politică sau a capacităţii de apărare a statului;
   c) aservire faţă de o putere sau organizaţie străină;
   d) ajutarea unei puteri sau organizaţii străine pentru desfăşurarea unei activităţi ostile impotriva securităţii naţionale,
    se pedepseşte cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Trădarea prin transmitere de informaţii secrete de stat
   Art. 395. - Transmiterea de informaţii secrete de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, precum şi procurarea ori deţinerea de documente sau date ce constituie informaţii secrete de stat de către cei care nu au calitatea de a le cunoaşte, in scopul transmiterii lor unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora, săvarşite de un cetăţean roman, se pedepsesc cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Trădarea prin ajutarea inamicului
   Art. 396. - Fapta cetăţeanului roman care, in timp de război:
   a) predă teritorii, oraşe, poziţii de apărare, depozite ori instalaţii ale forţelor armate romane sau care servesc apărării;
   b) predă nave, aeronave, maşini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot servi purtării războiului;
   c) procură inamicului oameni, valori sau materiale de orice fel;
   d) trece de partea inamicului sau efectuează alte acţiuni care sunt de natură să favorizeze activitatea inamicului ori să slăbească puterea de luptă a forţelor armate romane sau a armatelor aliate;
   e) luptă sau face parte din formaţii de luptă impotriva statului roman sau a aliaţilor săi
    se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Acţiuni impotriva ordinii constituţionale
   Art. 397. - (1) Acţiunea armată intreprinsă in scopul schimbării ordinii constituţionale ori al ingreunării sau impiedicării exercitării puterii de stat se pedepseşte cu inchisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Intreprinderea de acţiuni violente impotriva persoanelor sau bunurilor săvarşite de mai multe persoane impreună, in scopul schimbării ordinii constituţionale ori al ingreunării sau impiedicării exercitării puterii de stat, dacă se pune in pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Inalta trădare
   Art. 398. - Faptele prevăzute in art. 394-397, săvarşite de către Preşedintele Romaniei sau de către un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, constituie infracţiunea de inaltă trădare şi se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Acţiunile ostile contra statului
   Art. 399. - Faptele prevăzute in art. 394 şi art. 396, săvarşite de un cetăţean străin sau apatrid, se pedepsesc cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Spionajul
   Art. 400. - Faptele prevăzute in art. 395, săvarşite de un cetăţean străin sau apatrid, se pedepsesc cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Atentatul care pune in pericol securitatea naţională
   Art. 401. - Atentatul contra vieţii săvarşit impotriva unei persoane care deţine o funcţie de demnitate publică, dacă fapta pune in pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau inchisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Atentatul contra unei colectivităţi
   Art. 402. - Atentatul săvarşit contra unei colectivităţi prin otrăviri in masă, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, in scopul ingreunării sau impiedicării exercitării puterii de stat, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Actele de diversiune
   Art. 403. - Distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuinţare, in intregime sau in parte, prin explozii, incendii sau in orice alt mod, a instalaţiilor industriale, a căilor de comunicaţie, a mijloacelor de transport, a mijloacelor de telecomunicaţie, a construcţiilor, a produselor industriale sau agricole ori a altor bunuri, dacă fapta pune in pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Comunicarea de informaţii false
   Art. 404. - Comunicarea sau răspandirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, cunoscand caracterul fals al acestora, dacă prin aceasta se pune in pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
    
Propaganda pentru război
   Art. 405. - (1) Propaganda pentru război de agresiune, precum şi răspandirea de ştiri tendenţioase sau inventate, in scopul provocării unui război de agresiune, se pedepsesc cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele prevăzute in alin. (1), săvarşite in scopul provocării unui război de agresiune impotriva Romaniei sau a unui conflict armat intern.
    
Compromiterea unor interese de stat
   Art. 406. - Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau inscris in care sunt stabilite drepturi ale statului roman in raport cu o putere străină, dacă prin aceasta sunt puse in pericol sau vătămate interesele de stat, se pedepseşte cu inchisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională
   Art. 407. - (1) Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie informaţii secrete de stat, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă fapta pune in pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu inchisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Deţinerea in afara indatoririlor de serviciu a unui document ce conţine informaţii secrete de stat, dacă fapta pune in pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu inchisoarea de la 5 la 10 ani.
    
Infracţiuni contra persoanelor care se bucură de
protecţie internaţională
   Art. 408. - (1) Atentatul contra vieţii săvarşit impotriva reprezentantului unui stat străin sau altei persoane care se bucură de protecţie in conformitate cu convenţiile internaţionale, aflată in misiune oficială in Romania, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau inchisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Infracţiunile intenţionate contra integrităţii corporale, sănătăţii sau libertăţii, săvarşite impotriva unei persoane dintre cele menţionate in alin. (1), se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvarşită, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate.
    
Constituirea de structuri informative ilegale
   Art. 409. - Iniţierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul Romaniei a unor structuri informative in scopul culegerii de informaţii secrete de stat ori desfăşurarea de către acestea a unei activităţi de culegere sau prelucrare de asemenea informaţii, in afara cadrului legal, se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
    
Nedenunţarea unor infracţiuni contra securităţii naţionale
   Art. 410. - (1) Fapta persoanei care, luand cunoştinţă despre pregătirea sau comiterea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute in art. 394-397, art. 399-403 şi art. 406-409, nu inştiinţează de indată autorităţile se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
   (2) Nedenunţarea săvarşită de un membru de familie nu se pedepseşte.
   (3) Nu se pedepseşte persoana care, inainte de punerea in mişcare a acţiunii penale impotriva unei persoane pentru săvarşirea faptei nedenunţate, incunoştinţează autorităţile competente despre aceasta sau care, chiar după punerea in mişcare a acţiunii penale, a inlesnit tragerea la răspundere penală a autorului şi a participanţilor.
    
Cauze de reducere a pedepsei
   Art. 411. - Dacă persoana care a săvarşit una dintre infracţiunile prevăzute in prezentul titlu inlesneşte, in cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a autorului sau a participanţilor, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
    
Sancţionarea tentativei
   Art. 412. - (1) Tentativa la infracţiunile prevăzute in prezentul titlu se pedepseşte.
   (2) Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri in vederea comiterii infracţiunilor prevăzute in art. 395-397, art. 401-403, art. 408 şi art. 399 raportat la infracţiunea de trădare prin ajutarea inamicului.
   
TITLUL XI
  Infracţiuni contra capacităţii de luptă a forţelor armate
   
CAPITOLUL I
  Infracţiuni săvarşite de militari
    
Absenţa nejustificată
   Art. 413. - Absenţa nejustificată a oricărui militar de la unitate sau de la serviciu, care a depăşit 4 ore, dar nu mai mult de 24 de ore, in timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă, se pedepseşte cu inchisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
    
Dezertarea
   Art. 414. - (1) Absenţa nejustificată de la unitate sau de la serviciu, care depăşeşte 3 zile, a oricărui militar se pedepseşte cu inchisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
   (2) Dezertarea săvarşită in următoarele imprejurări:
   a) de doi sau mai mulţi militari impreună;
   b) avand asupra sa o armă militară;
   c) in timpul misiunilor la care participă in afara teritoriului statului roman, se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 10 ani.
   (3) In timp de război sau pe un teritoriu pe care a fost proclamată starea de asediu sau de urgenţă, dezertarea oricărui militar de la unitate sau serviciu care a depăşit 24 de ore se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 10 ani.
    
Incălcarea consemnului
   Art. 415. - (1) Incălcarea regulilor serviciului de pază, intervenţie, insoţire sau de securitate se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Incălcarea consemnului de către santinela aflată in post la depozitele de armament, muniţii sau alte materiale explozive ori in alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (3) Faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) săvarşite in timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă se pedepsesc cu inchisoarea de la 3 la 10 ani.
    
Părăsirea postului sau comenzii
   Art. 416. - (1) Părăsirea de către militar a postului, a serviciului sau a oricărui alt loc in care acesta trebuia să se afle se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 luni la un an.
   (2) Părăsirea comenzii sau a serviciului de permanenţă de către orice militar se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (3) Faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) se pedepsesc cu inchisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă au fost săvarşite in timp de război, se pedepsesc cu inchisoarea de la 3 la 10 ani.
    
Insubordonarea
   Art. 417. - (1) Refuzul de a executa un ordin cu privire la indatoririle de serviciu se pedepseşte cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
   (2) In timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă, pedeapsa pentru fapta prevăzută in alin. (1) este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
    
Constrangerea superiorului
   Art. 418. - (1) Constrangerea, prin orice mijloace, a superiorului de către inferior sau a şefului de către subordonat, la incălcarea indatoririlor de serviciu se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 3 ani.
   (2) Fapta prevăzută in alin. (1) săvarşită de 2 sau mai mulţi militari impreună ori in faţa trupei adunate sau prin folosirea unei arme se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
   (3) In timp de război fapta prevăzută in alin. (1) se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani, iar fapta prevăzută in alin. (2) se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 12 ani.
    
Abuzul de autoritate
   Art. 419. - Fapta superiorului sau a şefului care, prin incălcarea atribuţiilor de serviciu, cauzează o vătămare gravă a intereselor legale ale inferiorului sau subordonatului ori il obligă să incalce indatoririle de serviciu se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 3 ani.
    
Lovirea superiorului ori a inferiorului
   Art. 420. - (1) Lovirea superiorului de către inferior sau a şefului de către subordonat, atunci cand superiorul sau şeful se află in exercitarea atribuţiilor de serviciu ori pentru acte indeplinite in legătură cu aceste atribuţii, se pedepseşte cu inchisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi lovirea săvarşită de către superior sau şef impotriva inferiorului sau a subordonatului, atunci cand inferiorul sau subordonatul se află in exercitarea atribuţiilor de serviciu ori pentru acte indeplinite in legătură cu aceste atribuţii.
   (3) Cand faptele prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) au fost comise in timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
    
Capitularea
   Art. 421. - Predarea in mainile inamicului de către comandant a forţelor armate pe care le comandă, lăsarea in mainile inamicului, distrugerea sau aducerea in stare de neintrebuinţare de către comandant a mijloacelor de luptă sau a altor mijloace necesare pentru purtarea războiului, fără ca vreuna dintre acestea să fi fost determinată de condiţiile de luptă, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Părăsirea campului de luptă
   Art. 422. - Părăsirea campului de luptă sau refuzul de a acţiona, săvarşite in timpul luptei, ori predarea in captivitate sau săvarşirea altor asemenea fapte de natură a servi cauzei inamicului se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Zborul neautorizat
   Art. 423. - (1) Zborul cu o aeronavă aparţinand forţelor armate ale statului roman, fără prealabilă autorizare, precum şi nerespectarea regulilor de zbor, dacă prin aceasta se periclitează securitatea zborului in spaţiul aerian sau a aeronavei, se pedepsesc cu inchisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
   (2) Dacă fapta a avut ca urmare distrugerea sau degradarea aeronavei, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Părăsirea navei
   Art. 424. - (1) Părăsirea unei nave militare in caz de naufragiu de către comandant, inainte de a-şi fi exercitat pană la capăt indatoririle de serviciu, precum şi de către orice alte persoane ce fac parte din echipajul navei, fără ordinul comandantului, se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 5 ani.
   (2) Dacă fapta este săvarşită in timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă, se pedepseşte cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Părăsirea comenzii
   Art. 425. - (1) Părăsirea comenzii de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare, in situaţii care ar fi putut periclita nava militară sau navele militare ori echipajul acestora, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
   (2) In cazul in care părăsirea comenzii s-a săvarşit in timpul luptei, de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare, pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Neluarea măsurilor necesare in operaţiunile navale
   Art. 426. - Fapta comandantului unei nave militare sau grupări de nave militare care, fără a fi fost oprit prin vreun ordin sau fără a fi fost impiedicat de misiunea specială pe care o avea:
   a) nu ia măsurile necesare să atace, să lupte impotriva inamicului, să ajute o navă a statului roman sau a unei ţări aliate, urmărită de inamic ori angajată in luptă;
   b) nu ia măsurile necesare pentru a distruge un convoi inamic;
   c) nu urmăreşte navele de război sau comerciale ale inamicului se pedepseşte cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Coborarea pavilionului
   Art. 427. - Coborarea pavilionului in timpul luptei, in scopul de a servi cauza inamicului, săvarşită de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare, precum şi de către orice altă persoană ambarcată, se pedepseşte cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Coliziunea
   Art. 428. - (1) Fapta comandantului unei nave militare sau a oricărei persoane aflate la bordul navei, care a produs o coliziune sau punerea pe uscat a navei, dacă fapta a avut ca urmare avarierea gravă a acesteia, se pedepseşte cu inchisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) In cazul in care fapta prevăzută in alin. (1) a fost săvarşită din culpă, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
   (3) Fapta prevăzută in alin. (1) săvarşită in timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă, se pedepseşte cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Sancţionarea tentativei
   Art. 429. - Tentativa la infracţiunile prevăzute in art. 421-425, art. 427 şi art. 428 alin. (1) se pedepseşte.
    
Infracţiuni privitoare la aeronave militare
   Art. 430. - Dispoziţiile art. 423-425, art. 428 şi art. 429 se aplică in mod corespunzător şi in cazul aeronavelor militare.
    
Punerea in mişcare a acţiunii penale
   Art. 431. - Acţiunea penală pentru infracţiunile prevăzute in art. 413-417 se pune in mişcare numai la sesizarea comandantului.
   
CAPITOLUL II
  Infracţiuni săvarşite de militari sau de civili
    
Sustragerea de la serviciul militar in timp de război
   Art. 432. - Fapta persoanei care, in timp de război sau pe durata stării de asediu, işi provoacă vătămări integrităţii corporale sau sănătăţii, simulează o boală sau o infirmitate, foloseşte inscrisuri false sau orice alte mijloace, in scopul de a se sustrage de la serviciul militar, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
    
Agresiunea impotriva santinelei
   Art. 433. - (1) Fapta persoanei care ameninţă sau loveşte santinela sau militarul aflat in serviciu de intervenţie, insoţire sau de securitate se pedepseşte cu inchisoarea de la unu la 3 ani.
   (2) Dacă fapta este săvarşită prin folosirea unei arme sau de două sau mai multe persoane impreună, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
    
Sustragerea de la luarea in evidenţa militară
   Art. 434. - (1) Sustragerea de la luarea in evidenţa militară, selecţia, stabilirea aptitudinilor şi a opţiunilor privind modul de indeplinire a indatoririlor militare, in timp de pace, se pedepseşte cu amendă.
   (2) Dacă fapta este săvarşită in timp de război sau pe durata stării de asediu, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 5 ani.
    
Neprezentarea la incorporare sau concentrare
   Art. 435. - (1) Neprezentarea la incorporare, concentrare sau mobilizare in timp de război sau pe durata stării de asediu, in termenul prevăzut in ordinul de chemare, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi neprezentarea celui incorporat sau concentrat la unitatea la care a fost repartizat, precum şi a celui care, executand potrivit legii serviciul alternativ, nu se prezintă in termen la angajator.
   (3) Termenele de prezentare prevăzute in alin. (1) şi alin. (2) se prelungesc cu 10 zile, in cazul in care cel chemat se află in străinătate.
    
Jefuirea celor căzuţi pe campul de luptă
   Art. 436. - (1) Jefuirea pe campul de luptă a morţilor sau răniţilor se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta prevăzută in alin. (1) care, fără să fie săvarşită pe campul de luptă, este urmarea unor operaţii de război.
    
Folosirea emblemei Crucea Roşie in timpul operaţiunilor militare
   Art. 437. - Folosirea, fără drept, in timp de război sau pe durata stării de asediu, in legătură cu operaţiunile militare, a emblemei ori denumirii de “Crucea Roşie” sau a celor asimilate acesteia se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.
   
TITLUL XII
  Infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de război
   
CAPITOLUL I
  Infracţiuni de genocid şi contra umanităţii
    
Genocidul
   Art. 438. - (1) Săvarşirea, in scopul de a distruge, in intregime sau in parte, un grup naţional, etnic, rasial sau religios, a uneia dintre următoarele fapte:
   a) uciderea de membri ai grupului;
   b) vătămarea integrităţii fizice sau mintale a unor membri ai grupului;
   c) supunerea grupului la condiţii de existenţă de natură să ducă la distrugerea fizică, totală sau parţială, a acestuia;
   d) impunerea de măsuri vizand impiedicarea naşterilor in cadrul grupului;
   e) transferul forţat de copii aparţinand unui grup in alt grup, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Dacă faptele prevăzute in alin. (1) sunt săvarşite in timp de război, pedeapsa este detenţiunea pe viaţă.
   (3) Inţelegerea in vederea săvarşirii infracţiunii de genocid se pedepseşte cu inchisoarea de la 5 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (4) Incitarea la săvarşirea infracţiunii de genocid, comisă in mod direct, in public, se pedepseşte cu inchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Infracţiuni contra umanităţii
   Art. 439. - (1) Săvarşirea, in cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat impotriva unei populaţii civile, a uneia dintre următoarele fapte:
   a) uciderea unor persoane;
   b) supunerea unei populaţii sau părţi a acesteia, in scopul de a o distruge in tot sau in parte, la condiţii de viaţă menite să determine distrugerea fizică, totală sau parţială, a acesteia;
   c) sclavia sau traficul de fiinţe umane, in special de femei sau copii;
   d) deportarea sau transferarea forţată, cu incălcarea regulilor generale de drept internaţional, a unor persoane aflate in mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau spre un alt teritoriu ori prin folosirea altor măsuri de constrangere;
   e) torturarea unei persoane aflate sub paza făptuitorului sau asupra căreia acesta exercită controlul in orice alt mod, cauzandu-i vătămări fizice sau psihice, ori suferinţe fizice sau psihice grave, ce depăşesc consecinţele sancţiunilor admise de către dreptul internaţional;
   f) violul sau agresiunea sexuală, constrangerea la prostituţie, sterilizarea forţată sau detenţia ilegală a unei femei rămase gravidă in mod forţat, in scopul modificării compoziţiei etnice a unei populaţii;
   g) vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unor persoane;
   h) provocarea dispariţiei forţate a unei persoane, in scopul de a o sustrage de sub protecţia legii pentru o perioadă indelungată, prin răpire, arestare sau deţinere, la ordinul unui stat sau al unei organizaţii politice ori cu autorizarea, sprijinul sau asentimentul acestora, urmate de refuzul de a admite că această persoană este privată de libertate sau de a furniza informaţii reale privind soarta care ii este rezervată ori locul unde se află, de indată ce aceste informaţii au fost solicitate;
   i) intemniţarea sau altă formă de privare gravă de libertate, cu incălcarea regulilor generale de drept internaţional;
   j) persecutarea unui grup sau a unei colectivităţi determinate, prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrangerea gravă a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, naţional, etnic, cultural, religios, sexual ori in funcţie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile in dreptul internaţional;
   k) alte asemenea fapte inumane ce cauzează suferinţe mari sau vătămări ale integrităţii fizice sau psihice,
    se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele prevăzute in alin. (1), săvarşite in cadrul unui regim instituţionalizat de oprimare sistematică şi de dominare a unui grup rasial asupra altuia, cu intenţia de a menţine acest regim.
   
CAPITOLUL II
  Infracţiuni de război
    
Infracţiuni de război contra persoanelor
   Art. 440. - (1) Săvarşirea, in cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internaţional, asupra uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul internaţional umanitar, a uneia dintre următoarele fapte:
   a) uciderea;
   b) luarea de ostatici;
   c) aplicarea de tratamente cu cruzime sau inumane, cauzandu-i vătămări ale integrităţii fizice sau psihice ori suferinţe fizice sau psihice grave, in special prin tortură sau mutilare;
   d) violul sau agresiunea sexuală, constrangerea la prostituţie, sterilizarea forţată sau detenţia ilegală a unei femei rămase gravidă in mod forţat, in scopul modificării compoziţiei etnice a unei populaţii;
   e) deportarea sau transferarea forţată, cu incălcarea regulilor generale de drept internaţional, a unor persoane aflate in mod legal pe un anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau un alt teritoriu ori prin folosirea altor măsuri de constrangere;
   f) aplicarea sau executarea unei pedepse severe, in special pedeapsa cu moartea sau o pedeapsă privativă de libertate, impotriva unei persoane care nu a fost judecată in cadrul unei proceduri legale şi imparţiale, care să ofere garanţiile impuse de dreptul internaţional;
   g) expunerea unei persoane la un pericol de moarte sau atingere gravă adusă sănătăţii prin:
   1. efectuarea asupra acesteia de experienţe cu privire la care ea nu a consimţit in mod voluntar, expres şi prealabil sau care nu sunt necesare pentru sănătatea acesteia ori nu sunt efectuate in interesul său;
   2. prelevarea de ţesuturi sau organe de la aceasta in scopul transplantului, cu excepţia prelevării de sange sau piele efectuate in scop terapeutic, in conformitate cu principiile medicale general recunoscute şi cu consimţămantul voluntar, expres şi prealabil al persoanei;
   3. supunerea acesteia la metode de tratament nerecunoscute medical, fără ca acestea să fie necesare pentru sănătatea persoanei şi fără ca ea să fi consimţit, in mod voluntar, expres şi prealabil;
   h) supunerea unei persoane la un tratament degradant, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează recrutarea sau incorporarea minorilor care nu au implinit varsta de 15 ani in forţele armate sau in grupuri armate, precum şi determinarea acestora, prin orice mijloace, să participe activ la ostilităţi.
   (3) Rănirea, in cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, a unui membru al forţelor armate inamice sau a unui combatant al părţii inamice, după ce acesta s-a predat fără condiţii sau care a fost scos din luptă in orice mod, se pedepseşte cu inchisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (4) Săvarşirea, in cadrul unui conflict armat cu caracter internaţional, a uneia dintre următoarele fapte:
   a) menţinerea ilegală in detenţie sau intarzierea nejustificată a repatrierii uneia sau mai multor persoane dintre cele prevăzute in alin. (5) lit. a);
   b) transferarea, in mod direct sau indirect, de către un agent al puterii ocupante, a unei părţi a populaţiei civile căreia el ii aparţine, in teritoriul ocupat;
   c) constrangerea, prin violenţă sau ameninţare, a uneia sau mai multor persoane dintre cele prevăzute in alin. (5) lit. a) să servească in forţele armate ale inamicului;
   d) constrangerea resortisanţilor puterii inamice să ia parte la operaţiunile de război indreptate impotriva ţării lor,
    se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (5) Persoanele protejate de dreptul internaţional umanitar sunt:
   a) intr-un conflict armat cu caracter internaţional: persoanele protejate in sensul Convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 şi al Protocolului Adiţional I din 8 iunie 1977, in special răniţii, bolnavii, naufragiaţii, prizonierii de război şi civilii;
   b) intr-un conflict armat fără caracter internaţional: răniţii, bolnavii, naufragiaţii şi persoanele care nu participă direct la ostilităţi şi care se găsesc sub puterea părţii inamice;
   c) intr-un conflict armat cu sau fără caracter internaţional: membrii forţelor armate şi combatanţii părţii inamice, care au depus armele sau care, din orice altă cauză, nu se mai pot apăra şi care nu se află sub puterea părţii inamice.
    
Infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi
   Art. 441. - (1) Fapta persoanei care, in cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internaţional, jefuieşte sau, cu incălcarea dreptului internaţional şi fără ca aceasta să fie justificată de necesităţi militare, distruge, işi insuşeşte sau rechiziţionează bunuri ale părţii inamice, aflate sub puterea părţii căreia ii aparţine făptuitorul, se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Declararea, in cadrul unui conflict armat cu caracter internaţional, ca fiind stinse, suspendate sau inadmisibile in justiţie drepturile şi acţiunile tuturor resortisanţilor părţii inamice sau ale unei părţi importante a acestora se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Infracţiuni de război contra operaţiunilor umanitare şi emblemelor
   Art. 442. - (1) Fapta persoanei care, in cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional:
   a) declanşează un atac impotriva personalului, instalaţiilor, materialului, unităţilor sau vehiculelor care participă la o misiune de ajutor umanitar ori la o misiune de menţinere a păcii, conform Cartei Naţiunilor Unite, şi care se bucură de protecţia pe care dreptul internaţional umanitar o garantează civililor sau bunurilor cu caracter civil;
   b) declanşează un atac impotriva personalului, clădirilor, unităţilor sanitare sau mijloacelor de transport sanitare, care utilizează semnele distinctive prevăzute de Convenţiile de la Geneva, in conformitate cu dispoziţiile dreptului internaţional umanitar, se pedepseşte cu inchisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Fapta persoanei care, in cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, utilizează fără drept semnele distinctive prevăzute de Convenţiile de la Geneva, steagul de parlamentare, drapelul, insignele militare sau uniforma inamicului ori ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, cauzand astfel moartea sau vătămarea corporală a uneia sau mai multor persoane, se pedepseşte cu inchisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Utilizarea de metode interzise in operaţiunile de luptă
   Art. 443. - (1) Fapta persoanei care, in cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional:
   a) declanşează un atac prin mijloace militare impotriva populaţiei civile sau a unor civili care nu participă direct la ostilităţi;
   b) declanşează un atac prin mijloace militare impotriva bunurilor civile protejate ca atare de dreptul internaţional umanitar, in special clădiri consacrate cultului religios, invăţămantului, artei, ştiinţei, acţiunilor caritabile, monumentelor istorice, spitalelor, locurilor unde bolnavii sau răniţii sunt adunaţi, precum şi impotriva oraşelor, satelor, locuinţelor sau clădirilor neapărate ori zonelor demilitarizate sau asupra instalaţiilor ori echipamentelor ce conţin substanţe periculoase, in măsura in care acestea nu sunt folosite ca obiective militare;
   c) desfăşoară un atac prin mijloace militare, ştiind că el va cauza pierderi de vieţi omeneşti in randul populaţiei civile, răniri ale persoanelor civile, distrugeri de bunuri cu caracter civil, care ar fi vădit disproporţionate in raport cu ansamblul avantajului militar concret şi direct aşteptat;
   d) utilizează o persoană protejată de dispoziţiile dreptului internaţional umanitar pentru a evita ca anumite puncte, zone sau forţe militare să devină ţintă a operaţiunilor militare ale părţii inamice;
   e) utilizează, ca metodă de purtare a războiului, infometarea deliberată a civililor, privandu-i de bunurile indispensabile supravieţuirii sau impiedicand, cu incălcarea dispoziţiilor dreptului internaţional umanitar, primirea ajutoarelor destinate acestora;
   f) declară sau ordonă că nu va exista indurare pentru invinşi;
   g) ucide sau răneşte, prin viclenie, un membru al forţelor armate inamice sau un combatant al forţelor inamice
    se pedepseşte cu inchisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
   (2) Desfăşurarea unui atac prin mijloace militare, in cadrul unui conflict armat cu caracter internaţional, ştiind că el va cauza mediului inconjurător daune extinse, de durată şi grave, care ar fi vădit disproporţionate in raport cu ansamblul avantajului militar concret şi direct aşteptat, se pedepseşte cu inchisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Utilizarea de mijloace interzise in operaţiunile de luptă
   Art. 444. - Fapta persoanei care, in cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internaţional:
   a) utilizează otravă sau arme cu substanţe otrăvitoare;
   b) utilizează gaze asfixiante, toxice sau asimilate şi orice lichide, materii sau procedee similare;
   c) utilizează arme care cauzează suferinţe fizice inutile se pedepseşte cu inchisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
    
Sancţionarea tentativei
   Art. 445. - Tentativa la infracţiunile prevăzute in prezentul titlu se pedepseşte.
   
TITLUL XIII
  Dispoziţii finale
    
Intrarea in vigoare
   Art. 446. - (1) Prezentul cod intră in vigoare la data care va fi stabilită in legea pentru punerea in aplicare a acestuia, cu excepţia dispoziţiilor alin. (2) şi alin. (3), care intră in vigoare la 4 zile de la data publicării in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a prezentului cod.
   (2) Legea nr. 301/2004 - Codul penal, publicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, cu modificările ulterioare, şi Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, publicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 591 din 1 iulie 2004, cu modificările ulterioare, se abrogă.
   (3) In termen de 12 luni de la data publicării prezentului cod in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare proiectul de lege pentru punerea in aplicare a Codului penal.